• copiii de la clasa „Ștefăniță” a Fundației de Sprijin Comunitar iau lecții de teatru de la americani
„Prin pădure alergă pisica pînă la cîine”, spune micuțul din centrul cercului. În secunda următoare, „pisica” și „cîinele” se desprind de pe locurile lor pentru a-și găsi un alt loc, cursă în care intră și „animăluțul” care a făcut strigarea. Nu este vorba de o secvență desprinsă din filme, ci doar un fragment din ora de teatru susținută de grupa mică a clasei „Ștefăniță”, din cadrul Fundației de Sprijin Comunitar. O clasă formată exclusiv din copii care vin din familii dezorganizate. Pe unii dintre acești puști băcăuanii îi puteau vedea pînă mai ieri cerșind pe stradă. Alții au fost luați de lîngă părinții indiferenți, care i-au lăsat în voia sorții. Acei copii care pînă de curînd nu aveau nici un fel de perspectivă învață acum arta dramatică. Maeștri de ceremonii sînt Vali Racilă, unul din membrii unei trupe de teatru alternativ care colaborează constant cu FSC-ul și Maria Gheorghiu, directoarea Școlii Americane. „Încercăm să folosim teatrul ca mijloc de socializare a copiilor”, explică Maria Gheorghiu, în timp ce Vali Racilă adaugă că „teatrul poate crește încrederea copiilor în ei înșiși”.
La cîțiva metri distanță, holul mare al Colegiului Național „Vasile Alecsandri” a fost transformat în scenă de teatru. Aici repetă grupa mare a aceleiași clase. Adică copiii de la 10 la 16 ani. O vîrstă care le permite lor să „atace” roluri adevărate. „Am fost impresionată de copiii de la «Ștefăniță», pentru că toți vor să joace. Vreo doi – trei dintre ei sînt de-a dreptul promițători, sînt foarte atenți și intră foarte bine în pielea personajelor. La început, unii au fost timizi, dar cînd i-au văzut pe alții că se antrenează, au intrat rapid în joc”, spune Wendy Philips Kahn, actrița americană care a venit la Bacău să-i învețe arta dramatică pe copiii de la „Ștefăniță”. Prietenă cu Leslie Hawke, Wendy a venit în România pentru a treia oară. „A juca teatru e bine pentru toată lumea, nu numai pentru cei care doresc să fie actori. Și nu e vorba de profesionism, ci de un mod de a exprima lucrurile în mod diferit”, susține Wendy Philips. O părere îmbrățișată, în afara copiilor de la „Ștefăniță”, și de alți aproximativ 50 de adolescenți băcăuani, care au scos fiecare din buzunar cîte 50 de dolari pentru a urma aceleași cursuri. (Eduard CUCU)
Lasă un răspuns