L-au bătut crunt, l-au scuipat, l-au înfometat, l-au batjocorit cu insultele cele mai josnice, l-au închis într-o celulă întunecoasă ca să nu mai poată vedea cerurile spre care atâtea rugi a înălțat. Nimic nu l-a putut înfrânge, nimic nu i-a afectat abnegația pentru IIsus Hristos. Anton Durcovici a trăit ca un sfânt și a murit ca un martir. Atâtea mizerii câte a îndurat episcopul Durcovici ar fi putut distruge și un uriaș. Pe el, însă, l-a ținut Dumnezeu spre gloria sa postumă și spre pildă celor ce uită (sau își amintesc arareori) cine este „CALEA, ADEVĂRUL ȘI VIAȚA „. Blestemată lume, care îi chinuie pe cei în suferință și îi batjocorește pe cei jefuiți de libertate.
Dacă sinistra Securitate comunistă îl îngropase de viu, urmărindu-l cu batjocura și umilința, Dumnezeu nu l-a lăsat nici în abisul disperării, nici în infernul neputinței. Sufletul lui a vibrat până în ultima clipă ca tunetul solemn al unei orgi, al cărei sunet îl copleșea și îl durea ca un torent de foc, gata să năvălească, să rupă și să ardă zăgazurile, ca să se înalțe măreț până la ceruri. Iată că, acum, Biserica Catolică l-a beatificat, ridicându-i sufeltul la altarele îngerilor și statuându-i amintirea spre eternitate. Se deschide, astfel, ochii lumii spre o pildă uriașă de smerenie și credință.
Impresionat de viața și abnegația întru credință a lui Anton Durcovici, actorul-regizor Laurențiu Budău (de la Secția de Animație a Teatrului Bacovia) a scris o emoționantă piesă de teatru, care imediat după beatificarea episcopului catolic a și fost înregistrată pe disc, în interpretarea actorilor Dumitru Rusu, Nina Ionescu, Ștefan Ionescu, Laurențiu Budău și Ion Coșa (Teatrul Bacovia), de actorii amatori Adina Iftimie, Iulia Solomon, Ciprian Cârstiuc șI Tiberiu Gabor. Este un act de cultură mai mult decât binevenit, știind că nicio altă vreme n-a fost, ca a noastră, mai înstrăinată de Hristos și de Hristos mai nevoită. Pentru a-l aduce în mijlocul nostru pe El, Mântuitorul lumii, pe sfinții și martirii lui întru credință, nimic nu este îndeajuns, niciun efort nu-i prea mare. Trăim în era creștină. Ca să ne înțelegem lumea, viața, pe noi înșine, va să purcedem de la Hristos și de la cei pieriți în suferință pentru credința în Dumnezeu. Trebue să ne scriem propriul raport evanghelic, pentru că Hristos n-a putut fi și nici nu va putea a fi izgonit din lume.
Piesa de teatru scrisă de Laurențiu Budău este încă o mărturie și o mărturisire întru credință, pesonifiucând în personaj teatral pe unul dintre cei mai vajnici apărători ai catolicismului, pe sfântul care a înțeles și a adoptat calea martirajului ca pe un drum sigur spre mântuire.
Oricare generație își are grijile, gândurile și smintelile sale. Pentru ca Iisus Hristos, sfinții și martirii săi să rămână pururea vii în viața oamenilor și pururi de față, e nevoie, măcar din când în când, să fie „reînviați”, fie și pe scena de teatru, astfel ca amintirea lor să nu poată fi ștrearsă. Teatrul pare a fi mijlocul cel mai direct și mai ușor de înțeles, mai răscolitor și mai plin de emoție și de sensibilitate. Acesta poate zugrăvi din nou în culorile zilei, prin cuvinte noi, veșnicul adevăr, poate contribui substanțial la înălțarea sufletului omenesc spre cerurile adânc răsplătitoare.
Pentru efortul cultural întru veșnicirea episcopului Anton Durcovici, merită un afectuos omagiu atât autorul piesei „Omul cu fața de bronz”, cât și interpreții și sponsorii acestui important act cultural.
Dezamagita sa citesc in dreptul persoanei Tiberiu Gabor – „actor amator” – probabil ar fi trebuit sa se intereseze mai mult de studiile in domeniu a persoanei despre care se vorbeste inainte de a scrie un articol deoarece poate leza imaginea publica a acesteia – Tiberiu Gabor este actor masterand in actoria papusilor.
Eu sunt si mai dezamagita…. Teatrul din Clopotnita este un teatru profesionist, cu actori profesionisti ( cu studii in domeniu: actori si papusari)
Comentariile de până acum sunt perfect adevărate. Dar la fel de adevărat este că dacă instituția unde joacă acești tineri actori – unii ar spune că ar putea fi Teatrul Bacovia iar alții ar spune că mai în toate spectacolele – s-ar preocupa să actualizeze site-ul, pentru ca cineva care vrea să se documenteze despre un actor să poată vedea toate informațiile legate de activitatea și statutul său acolo, poate nu ar mai apărea astfel de inadvertențe.