În general, zborul înseamnă simetrie: aripi, axe rotoare, forțe aerodinamice și altele asemenea. Și în cazul de față, simetria a guvernat acest inedit interviu-reportaj. Cei care s-au prezentat în fața colii albe de hârtie purtau pecetea simetriei: zece tineri militari care au întărit forțele Flotilei 95 Aeriene Bacău, cinci fete și cinci băieți, trei ingineri, trei piloți și patru maiștri militari. Însă, peste această fortuită organizare a sorții, prospețimea tinereții și siguranța câștigată prin călirea sufletului în creuzetul militar au spart barierele dintre jurnalist și intervievați, formând o punte armonioasă de cuvinte.
Inginerii
Sunt trei la număr, doi băieți și o fată. Toți trei au absolvit Academia Tehnică Militară în anul 2013 și au venit în Bacău, fiecare cu propriul bagaj de cunoștințe și de vise. Sunt mândri că sunt ingineri, doresc să dovedească și celorlalți că sunt bine pregătiți și speră într-o carieră militară cât mai îndelungată.
Slt.ing. Carmina Chiuță este absolventă a specialității Armament, Rachete și Muniție din cadrul Academiei, adică este armurier și șefă peste armurieri în același timp. De loc este din Turnu Măgurele. „Am urmat tradiția familiei și am ales cariera militară – s-a destăinuit Carmina – cu o mică diferență: am ales uniforma albastră, deși sângele meu este kaki.” Și-a dorit această specializare și a dovedit că și o fată poate stăpâni forțele ce transformă o aeronavă într-o armă redutabilă.
Gălățean la origine, slt.ing. George Ilie este electronistul din acest grup. A terminat un liceu cu profil tehnic și a continuat pe același drum, absolvind profilul Echipamente și instalații electronice de aviație. „Am vrut să devin inginer – a recunoscut George – pentru că ingineria are un viitor atât în armată, cât și în viața civilă.”
Din Târgoviște a venit slt.ing. Alexandru Dumitru. Fiind de mic pasionat de aeronautică, a urmat cursurile secției Aeronave și Motoare de Aviație. „Dintotdeauna mi-a plăcut zborul – a spus Alexandru – mai ales partea tehnică din spatele lui.” A pornit de la machete la scară, iar acum lucrează cu originalele.
Mecanicii
Toți cei patru maiștri militari ieșiți la acest inedit raport sunt absolvenți ai Școlii de Maiștri Militari și Subofițeri a Forțelor Aeriene „Traian Vuia” de la Bobocu, specialitatea Aeronave și Motoare de Aviație. Sunt două fete și doi băieți care acum încadrează, în mod egal și simetric, escadrilele de elicoptere IAR-330L Puma SOCAT și avioane reactive IAR-99 Șoim.
M.m. cls. a IV-a Laura Negoiță și m.m. cls. a IV-a Alexandru Nichilciuc sunt mecanici la „Șoim”. Laura e din Focșani și a urmat cariera militară la rugămintea mamei. „Mi-a spus să nu mă fac lucrătoare în confecții ca ea, ci să aleg armata. Acum, și eu, și sora mea suntem în aviație, iar părinții se mândesc cu noi atunci când amândouă îi vizităm în uniformă.” A făcut în paralel Facultatea de Drept, dar în ruptul capului nu se gândește să schimbe salopeta de mecanic cu roba de jurist.
Alexandru vine de la Deva, e de trei ani în Bacău și-i place aici. „Am ajuns în aviație printr-o întâmplare – recunoaște tânărul maistru militar. Am fost să mă interesez la Biroul de informare-recrutare pentru altcineva și am sfârșit prin a-mi face dosarul de candidat.”
M.m. cls. a V-a Andreea Baciu și m.m. cls. a V-a Radu Petian sunt elicopteriști, amândoi vin din Buzău, au pornit de jos și-și doresc s-ajungă mecanici de zbor pe elicopterele Puma. „Mi-am dorit o carieră care să-mi asigure respect, independență și siguranță – a evidențiat Andreea – iar la aviație am ajuns pentru că era prima pe lista mea de opțiuni.”
Radu recunoaște că a fost influențat de prieteni în alegerea carierei. „La Bacău am venit pentru că mi-a făcut o bună impresie atunci când am vizitat unitatea, elev fiind în școala militară.”
Toți știu că e cale lungă de urmat ca să ajungă acolo unde își doresc, vor fi multe de zile petrecute în arșiță sau frig pe aerodrom, dar nu le este frică de muncă și-și doresc să acumuleze cât mai multă experiență.
Piloții
La această categorie, fetele sunt majoritare. Singurul băiat era să fie total surclasat , dar soarta a păstrat simetria, una dintre „amazoane” fiind plecată, la data interviului fiind prezente doar două dintre colegele sale. Toți trei sunt absolvenți ai Academiei Forțelor Aeriene „Henri Coandă” din Brașov, promoția 2012. Au venit la Flotila 95 Aeriană Bacău să zboare pe IAR-99 Șoim în așteptarea viitorului supersonic ce va intra în dotarea aviației militare românești. Nu-i interesează dacă va fi F-16 ori Gripen, doar să vină cât mai repede ca să-l zboare.
Întrebată de statutul de „vedete” de care se bucură uneori piloții, slt. Marinela Romina Mîrza a replicat mucalit că a văzut filmul „Top Gun” abia în anul II de academie. „E mult mai dificil decât se vede de-afară – a conchis Marinela. Mai ales ca femeie și pilot, e greu să menții un echilibru între viața profesională și cea de familie.” Clujeancă fiind, ar fi vrut să meargă la Flotila 71 Aeriană de la Câmpia Turzii, dar dorința de a zbura pe avioane reactive a fost mai puternică, așa că a ales Bacăul.
Slt. Sandra Cristina Ștefănescu, născută-crescută la Târgu-Mureș, a recunoscut că și-a pus în mod repetat părinții la grea încercare. „Mereu am fost o fire băiețoasă. Am urmat cursuri de arte marțiale și parașutism sportiv. La vârsta de 16 ani am avut ocazia să văd competiția aviatică Red Bull Air Race de la Budapesta. Acolo, pe malul Dunării, cei mai buni piloți acrobatici din lume s-au întrecut în măiestria pilotajului, iar eu urmăream fermecată, pe ecranele uriașe, imaginile live din cabinele avioanelor. Atunci le-am spus alor mei că vreau să mă fac pilot.”
Singurul băcăuan (de fapt comăneștean), din acest grup de aviatori, slt. Cosmin Andrei Găman, a spus că de mic și-a dorit să devină pilot militar. „Am iubit zborul din copilărie și am crezut în șansa mea atunci când m-am hotărât să dau la Academia Forțelor Aeriene.” Recunoaște că o singură dată s-a îndoit de puterile sale: după primul zbor când, oricât efort ar fi depus, toate îi ieșeau anapoda. Toți trei privesc cu optimism spre drumul ce li se așterne înainte și doresc să rămână în aviația militară cât mai mult posibil, năzuind către titlul de instructor de zbor sau, de ce nu, pilot de încercare, nivelul suprem pe care un aviator și-l poate dori.
A fost un dialog plăcut și revigorant în egală măsură. Am păstrat pentru final o replică a „electronistului” George Ilie pe care, într-o formă sau alta, am descoperit-o pe buzele tuturor. „Zborul pleacă de jos – spunea George. Cu toții avem un rol în zborul avionului sau al elicopterului. Mâinile inginerilor și maiștrilor militari ridică aeronava la fel de mult ca pumnul strâns pe manșă al pilotului.”
Liviu MAFTEI
Felicitari tuturor ! Mult succes in drumul pe care si l-au ales.
Pacat ca nu mai au avioanele ce erau odata prin anii 8o. Acum zboara o tentativa de avion un fel de trabantel un IAR 99. Astai Rominica cica nu sunt bani. De fapt sunt destui dar sunt la smecheri, aia care se bat in draci din 4 in 4 ani.
O „mica” observatie : munca in aviatie ( si, in general , in armata sau M.A.I.) nu-i o munca pentru femei.Ocupa acolo locul unor barbati care , prin natura lucrurilor, ar fi mai potriviti in asemenea posturi.