La enunţul expresiei “toamna cea bogată de toate îmbelşugată” gândul ne duce la pomii plini de fructe mari, frumoase, gustoase, care aşteaptă să fie recoltate. Este drept că pentru a recolta roadele trebuie să muncim pentru a le obţine. Numai câte boli şi câţi dăunători, care au fost prezentaţi în această pagină şi care trebuie să-i avem în atenţie pentru a-i ţine sub control. Dacă am redus prin tăieri rodul, am rărit fructele dacă au fost prea multe, am eliminat buruienile şi am udat când a fost secetă, vom avea fructe mari, frumoase în această toamnă dar şi ramuri cu muguri de rod diferenţiaţi pentru a recolta şi toamna viitoare.
Dar şi la recoltare apar întrebări mai ales la soiurile cu păstrare pentru iarnă: când recoltăm, cum recoltăm, cum păstrăm fructele? Este important să ne adunăm rezultatul muncii şi să o facem în cele mai bune condiţii.
Trebuie să ştim în primul rând că faţă de fructele de vară şi toamnă, care atunci când sunt bune de consumat, le recoltăm, la fructele de iarnă trebuie să le recoltăm la o anumită fază, iar însuşirile organoleptice maxime le vor avea după o anumită perioadă de păstrare. Aşadar, distingem la fructe o maturitate de recoltare şi o maturitate de consum. Alături de cele două tipuri de maturitate mai avem şi maturitatea fiziologică, aceasta referindu-se la fructele ale căror seminţe sunt necesare la înmulţire şi care se atinge atunci când fructele ajung să aibă seminţele apte pentru a fi utilizate la înmulţire.
La sâmburoase cu excepţia piersicului, maturitatea de consum coincide cu maturitatea de recoltare şi au o perioadă de câteva zile în care îşi menţin însuşirile organoleptice; nu îşi îmbunătăţesc aceste însuşiri pe perioada păstrării. La piersici, mere, pere, gutui şi moşmoane, însuşirile organoleptice se îmbunătăţesc pe o anumită perioadă de păstrare după recoltare. Dar pentru ca fructele să ajungă la maturitatea de consum, însuşirile organoleptice să atingă nivelul maxim, trebuie să stabilim cât mai precis momentul în care fructele trebuiesc recoltate, când fructele au ajuns la maturitatea de recoltare. Dacă recoltăm prea repede, fructele nu au atins anumiţi parametri fizici şi biochimici şi nu vor parcurge bine procesele de transformare pentru a ajunge la maturitatea de consum. Dacă le recoltăm prea târziu, le vom reduce perioada de păstrare şi vom avea pierderi de fructe. Calendaristic fructele de iarnă se recoltează începând cu 10-15 septembrie şi se încheie la 10-15 octombrie.
Determinarea maturităţii de recoltare în plantaţiile mari se face utilizând teste cu soluţie de iod în iodură de potasiu, determinări refractometrice, măsurători a gradului de fermitate a pulpei etc.
Aprecierea maturităţii de recoltare în plantaţiile mici se face ţinând cont de anumite caracteristici ale fructelor: fructele să ajungă la dimensiunea normală caracteristică soiului; la fructele colorate, atât culoarea de fond cât şi cea acoperitoare să ajungă la cel puţin 80% din caracteristicile soiului; culoarea seminţelor trebuie să devină din albe în maron spre brun închis. Faptul că unele fructe au început să cadă nu este un indicator. Fructele pot să cadă timpuriu datorită carenţei unor elemente nutritive, atacului viermelui merelor, sau dacă încărcătura este mare (nu s-a efectuat rărirea lor încât să rămână la o distanţă între ele de 5- 10 cm.) fructele se presează între ele, iar unele cedează şi cad.
Recoltarea se poate face integral, a tuturor fructelor odată, sau selectiv, pe măsură ce fructele ajung să îndeplinească cerinţele de mărime şi culoare. Fructele se vor recolta de la baza coroanei spre vârf şi de la periferie spre interiorul coroanei. Nu se vor rupe ramurile de rod odată cu fructele. Fructele se vor apuca uşor cu mâna fără a fi strânse şi prin răsuscire se desprind şi se aşează în lădiţe fără a se strivi ţesuturile pieliţei sau pulpei. Nu se vor răsturna găleţile sau lăzile, fructele se vor muta cu mâna. Capacitatea de păstrare va fi mai bună dacă pe perioada de creştere a fructelor am utilizat calciu în îngrăşămintele aplicate la sol (dolomita) sau în îngrăşămintele aplicate foliar. Calciu determină ca membranele lamelare ale pereţilor celulari să fie mai rezistente. Efectuarea unui tratament cu fungicid antiputregai (Topsin), la începutul lunii septembrie, va avea efect de protecţie a fructelor în depozit. După tratament va trece cel puţin două săptămâni până ce fructele vor putea fi consumate.
Încă din pom, din faza de pârgă fructele atacate de putregai, vor fi îndepărtate înainte de a le afecta şi pe cele învecinate, urmând ca această acţiune să aibă loc periodic în lăzile din depozitele tradiţonale. În depozite se va menţine o temperatură cât mai redusă (apropiată de 2-3 grade C) prin ventilaţie mai ales pe timpul nopţii. În depozitele uscate se vor pune vase cu apă, se va uda pardoseala, pentru a creşte umiditatea astfel încât fructele să nu se dezhidrateze.
Dr. ing. Florin ACATRINEI
Producător de pomi altoiţi
www.pomaltoi.ro
Lasă un răspuns