„Too big to fail” sau de ce cazul Antena 3 a paralizat clasa politică

În 2008, când a izbucnit „oficial” criza economică, autoritățile americane s-au confruntat cu una dintre cele mai mari dileme: lasă piața să decidă sau intervine statul, din banii contribuabililor, ca să rezolve problema „celor mari”. Cu Lehman Brothers,  a patra bancă de investiții din lume, cu afaceri cât ale Elveției, nu s-a mai putut face nimic, de fapt falimentul acesteia marchează debutul crizei financiare, care a costat economia americană 14.000 de miliarde de dolari, după unele estimări. Însă alte mari corporații au fost ajutate cu bani, pentru ca falimentele lor să nu angreneze întreaga economie a Statelor Unite și, inevitabil, economia Lumii.

Rezerva Federală a spus încă de pe atunci că injecția masivă de bani a fost neetică și netransparentă, dar a prevenit colapsul. Paradoxal, ajutoarele de stat, de neimaginat în capitalismul american, au salvat lumea de la catastrofă, pur și simplu pentru că s-au injectat bani în corporații financiare prea mari ca să fie lăsate să moară. Too big to fail.

La altă scară, în altă țară, cazul „Antena 3”, de fapt al trustului de presă al lui Dan Voiculescu, este aprig dezbătut, taberele sunt de un antagonism feroce, nimeni nu mai aude cealaltă parte.

Antenele lui Dan Voiculescu, cu plutonul de propagandiști binecunoscut, împrăștie de ani buni otravă prin sticla televizorului. Deseori, adevărul este întors pe dos și prezentat drept fals, minciună, legalitatea este defăimată și pusă sub semnul întrebării. Linșajul mediatic este o practică la ordinea zilei. O amplă operațiune de spălare de creiere se derulează continuu, cu acceptul inert al CNA, dar și cu largul sprijin al tuturor partidelor politice. Pur și simplu, politicienii nu se pot abține să nu se dea la televizorul-care-prostește-oamenii, dar care, iată, poate aduce voturi.

Evacuarea Antenelor poate fi tratată sec, drept o simplă punere în executare a unei decizii judecătorești. Dar chiar poate? Adică ne imaginăm cumva că, atunci când s-au făcut ordinele de evacuare, nu s-a discutat de Antena 3, ci de o banală societate comercială? Să nu fi știut angajații ANAF unde merg să impună proprietatea Statului? Chiar crede cineva că Statul nu știe că, prin aplicarea legală a termenului de 5 zile, evacuarea echivalează cu închiderea televiziunilor?

Nu fac apel la buna credință a Antenelor, care știau că va veni acest moment – am stabilit deja că Spălătoria de Creiere a lui Dan Voiculescu are ticăloșia, minciuna și manipularea în sânge – dar acolo, la Guvern, la ce s-or fi gândit?

Să ne amintim de cazul Dan Diaconescu-OTV. Arestarea șantajistului cu Rolls Royce și închiderea OTV au dus partidul PP-DD la aproape 20 la sută, de s-a umplut Parlamentul cu și mai mulți și însetați nerușinați. Și țineți cont, OTV era o televiziune de garsonieră, pe când Antena 3, cu tot neamul ei, s-a făcut mare. Prea mare să cadă. Oprirea ei, că asta înseamnă evacuarea în 5 zile sau chiar o lună, poate cuantificată în voturi, pe modelul OTV, pe care, de altfel, Gâdea&Badea&Co l-au preluat de multă vreme.

Știind, așadar, unde poate duce închiderea unui mamut, nu cred că declarația lui Klaus Iohannis trebuie criticată foarte tare. Nu știu nici dacă a avut cine știe ce calcule sau a fost prost pur și simplu, dar Președintele a dat un răspuns care pare că mulțumește Antenele și le dă dreptate, deși ar putea să le și amăgească.

„Eu cred că ați ajuns într-o situație neplăcută și inutilă. În primul rând, cred că libertatea de exprimare în media nu poate fi suprimată pentru banale motive administrative. În al doilea rând, această abordare heirupistă a ANAF mi se pare cel puțin nepotrivită, dacă nu discutabilă”, a zis Iohannis. Adică un fel de „n-ar fi rău să fie bine”.

Președintele a spus adevărul că evacuarea rapidă echivalează cu închiderea posturilor de televiziune. Teoria că Antenele poti fi evacuate ca orice mic datornic nu poate ține mai mult decât a ținut la americani supărarea că au fost salvați numai cei prea mari. Așa cum se va vedea – deși poate fără să-și dea seama ce spune – Klaus Iohannis a refuzat să le dea apă la moară celor care vor să obțină voturi din circul oamenilor lui Dan Voiculescu. Cu prețul mic al unor like-uri pe Facebook.

Deși eu nu urmăresc Antenele, prefer să le știu că există și funcționează. Cine știe unde s-ar revărsa tot veninul societății, dacă s-ar sparge barajul „lacului de acumulare”?