Uitarea, destinul tragic al unei familii de boieri bacauani: Lecca

– desi a dat Bacaului si tarii noua parlamentari si sapte prefecti si a lasat in urma scoli, spitale, biserici si drumuri, despre familia Lecca nu se mai vorbeste nici astazi prea mult

Putine familii mari ale Romaniei au avut destinul tragic al familiei de boieri, militari de cariera, politicieni si diplomati Lecca, din judetul Bacau. Nu atit datorita vicisitudinilor vremurilor prin care au trecut membrii ei, cit, poate, mai ales datorita anonimatului in care a impins-o orinduirea sociala creata dupa al doilea Razboi Mondial. La 20 de ani de cind istoria Romaniei se poate scrie, insa, altfel decit s-a facut pina in 1989, singurul urmas direct al familiei care se mai afla in tara, Dumitru Lecca, se lupta sa scoata la lumina putinele dovezi care mai exista in legatura cu aceasta. A putut intocmi, pina acum, 13 pagini de manuscris, poate cea mai completa “monografie” a familiei, in prezent, in care apar mai putin de 20 de nume ale inaintasilor sai, dar despre care, in unele cazuri, nu a putut consemna decit cu ce s-a ocupat si pentru ce ar fi trebuit sa ramina in istoria locului.

“Bacaul – spune Dumitru Lecca – a avut, pina la un moment dat, o strada cu numele familiei mele. Daca imi aduc bine aminte, era chiar numele “General Lecca”. Si comuna Ungureni a purtat numele Lecca. A venit, insa o vreme cind toate acetea s-au sters complet. Cind am revenit in Bacau, dupa 1989, si am cercetat la Arhivele Statului, am descoperit ce mari eforturi s-au facut pentru a nu mai exista undeva inscrise aceste nume. Am descoperit lucruri curioase, chiar la nivel politic. De exemplu, unele personalitati politice din Bacau au vorbit foarte mult de un bun prieten al familiei Lecca, Mircea Cancicov, un om important al vremii sale, dar incontestabil departe de rolurile pe care le-au jucat in istorie membrii familiei Lecca. Eu cred ca in toata Romania este foarte greu sa fie gasita o alta familie care a avut opt sau noua politicieni de marca, senatori si deputati, si sapte prefecti de Bacau. Ei au condus acest judet, la un loc, foarte multi ani. Trecerea lor pe aici a lasat urme: biserici, scoli, spitale, drumuri. Cu toate acestea, in zona nu se mai stia, nu se mai vorbea nimic despre familia Lecca. Am fost invitat la diverse manifestari culturale, literare etc. Foarte vag mai stia cite cineva ceva”.

Filmul unei familii stravechi

Istoria familiei Lecca este foarte complicata. Exista multe pareri cu privire la geneza si evolutia ei. “Pina la strabunicul meu – a opinat Dumitru Lecca – se fac multe ipoteze. Dupa unii, familia are origine italiana, dupa altii albaneza. Eu cred ca mult mai proabila este varianta italiana, de unde s-a ajuns si in Albania”. Niste regizori italieni au facut si un film pe aceasta tema, pentru ca familia Lecca are, in Italia, o istorie. Ei au vrut sa cunoasca si filiera romana. Familia se tragea din Corsica, pe care o stapineau. La un moment dat, au fost infrinti si s-au raspindit in Spania, unde exista dovezi clare (monumente, scrieri). Un membru al familiei a fost un general al lui Mihai Viteazul, Aga Lecca. Pe aceasta filiera au venit italienii in Romania, sa toarne filmul si astfel au ajuns si la Dumitru Lecca. Au vazut documentele pe care le detine, dar si statuia lui Mihai Viteazul din Bucuresti, pe soclul careia apare numele lui Aga Leca. Filmul lor a inceput la Suceava, ghidati de o carte a lui Octav Lecca despre boierimea romana. Apoi au ajuns la Bacau. “Mie – a mai opinat urmasul familiei -, filmul lor nu-mi place prea mult: e o idee cam fantezista. Scena fundamentala a fost filmata la biserica din Dealu Mare, unde un actor l-a intruchipat pe Aga Lecca. Dupa ce isi spune el replicile, pleaca spre altar, de unde ies eu, ca o idee de continuitate in timp a familiei. Eu cred ca filmul putea spune mult mai multe despre ce au reprezentat membrii familiei. Pentru ca ei chiar au insemnat ceva in acest judet si in aceasta tara“.

Unde ne sint boierii de altadata?

Mormintele unora dintre membrii familiei Lecca se afla la bisica din Dealu Morii, in comuna Ungureni. „Biserica a fost ridicata de un strabunic si restaurata de generalul Lecca si de bunicul meu – spune urmasul familiei. De aceea, ei au fost ingropati in biserica, fiind ctitori. In vremea comunismului, mormintele au fost lasate la locul lor, dar peste ele s-a turnat o noua podea. Astfel, cind am ajuns eu acolo, nu se mai vedea nimic. Culmea, la intrare era o placa, pusa de generalul Lecca, plasata intr-un loc mai ferit, poate de aceea a si ramas la locul ei. N-am mai cerut dezvelirea mormintelor, dar am solicitat sa se puna, in zona aceea a bisericii, o placa, pentru a marca locul. In acele morminte sint generalul Lecca, tatal, un frate si o sora ai lui si bunicul meu. Mai este, la Geoseni, mormintul fratele bunicului meu, care a fost primar in aceasta comuna, care a facut, cu sotia lui, biserica de acolo, scoala si baia comunala. Mormintul lui nu mai avea nici placa, nici cruce, nimic. L-am refacut mult mai tirziu. In satul Bogdanesti (Traian) sint fratele tatalui meu si fiul sau, la biserica ridicata de ei, iar al treilea frate al lui tata a fost ingropat in Bacau, in Cimitirul Central, dar mormintul sau nu mai exista, desi avem act de proprietate asupra lui. Tatal meu, Gheorghe Alexandru, a fost inmormintat in Bucuresti, la Bellu Militar, impotriva vointei lui”.

Pe furis, in Bacau

Gheorghe Alexandru a fost diplomat de cariera. Ultima lui misiune a fost, in 1943, de ambasador al Romaniei pentru tarile nordice, la Stockholm si Helsinki. Era un punct foarte important al diplomatiei romanesti si europene, pentru ca prin ambasada Romaniei s-au dus tratativele intre aliati si rusi. A fost un om informat si, mai mult, fusese chiar sfatuit sa nu se mai intoarca in tara, unde cartile erau facute, dupa razboi. A refuzat, insa, pe principiul ca nimic nu-l putea opri sa vina sa aprinda o luminare la mormintele fratilor si parintilor, a bunicilor lui. Acolo voia sa fie si el inmormintat. Da, lucrurile au stat altfel de cum gindea diplomatul, pentru ca tot Ministerul de Externe avea sa fie concediat. „Tata – spune, astazi, fiul sau -, avind o boala grava de ochi, a scapat de inchisoare, dar i s-a fixat domiciliu obligatoriu în Bucuresti. De unde nu mai putea pleca. Singurul care a mai venit, ulterior, in Bacau, am fost eu, dar n-am mai ajuns in comuna Letea sau in alte locuri. Lucram in sport, antrenorul unor echipe de baschet. Jucam si in Bacau, dar veneam numai asa: hotel, sala, trenul spre casa. Ma mai intilneam, fugitiv, doar cu o ruda a noastra, avocatul Gheorghe Raileanu, o personalitate a Bacaului. O sala de judecata ii poarta astazi numele. Era fratele sotiei unui frate al tatalui meu. Pe linie de descendenta, astazi am mai ramas, ca mostenitori directi, eu si un baiat al unui var, care acum este in Elvetia. Evident, mai sint copiii si nepotii mei. O ruda ceva mai indepartata traieste la Paris. Este un cunoscut om de stiinta”.

Dreptatea se restabileste greu

Pornind de la rolul familiei si de la marimea ei, se poate deduce ca si averea acesteia a fost pe masura. Evident, Dumitru Lecca a inceput seria de revendicari, din 1990 incoace, dar nici pe departe de genul de a revendica sate intregi, cum s-a spus uneori, pentru ca nici nu permite legea. Se pot revendica maxim 50 de hectare de teren, de exemplu. Cit despre bunurile de patrimoniu, majoritatea au fost distruse sau au disparut. “Mai trist este ca nu am simtit nici un fel de efort al administratiilor locale sa se faca dreptate – ne-a declarat mostenitorul. Tot ce a avut familia s-a luat intr-o noapte, iar eu nici dupa douazeci de ani n-am terminat cu dosarele si procesele pe rol. As mai fi vrut ca o strada a Bacaului sa poarte, din nou, numele Lecca. La Ungureni, de cite ori am fost, au venit oameni care ar vrea schimbarea numelui comunei in Leca, asa cum a fost. Numele actual le este strain, nejustificat. Dar, nu se intimpla nimic. Sigur, totul e greu, dar un popor fara istorie nu exista. De ce sa o negam? Probabil ca daca si eu as fi plecat din tara si nu m-as mai fi intors, despre familia Lecca nu se mai auzea nimic. Scopul, de la inceput, a fost ca numele ei sa dispara definitiv. Tot eu m-am ingrijit, avind in vedere optiunile politice ale unora dintre inaintasii mei, ca la sediul PNL din Bacau sa punem un tablou, o fotografie mare care ii infatiseaza pe principalii dintre ei. La Radomiresti, sint in faza avansata cu refacerea conacului familiei, care se afla pe lista monumentelor istorice“.
Despre cine a fost si ce a insemnat familia Lecca in Bacau, veti citi amanunte in editiile urmatoare ale ziarului.