Ieri, dupa serviciu, am fost la Kaufland, la cumparaturi. Ghiftuiti cu mincarurile grele specifice sarbatorilor, am luat hotarirea, eu si colegul Razvan Bibire, sa ne aprovizionam cu niscai fructe de la hipermarketul cu pricina, ca auzisem c-ar fi mai ieftine. Asa era! Am dat iama-n portocale, kiwi, sweetie, niste ceai verde, sa mai dam burta jos, piine cu tarite, ca, zice-se, ar fi dietetica etc. Ajunsi la casa, ne asezam la coada si cascam ochii. Pe pereti, niste afise mari, mari de tot, ne anunta ca daca gasim in rafturi vreun produs expirat sau daca stam la rind mai mult de cinci minute, si casele nu sint toate deschise, Kaufland ne recompenseaza/ despagubeste/ plateste cu un leu. Ma uit la ceas, reflex, si vad ca e 16.53. Cind ajungem la casa, e usor trecut de five o’clock. O intreb pe domnisoara casierita de unde pot sa-mi incasez leul pentru timpul irosit in plus, conform promisiunii patronatului, si ma indruma catre “Informatii”.
Acolo, o alta domnisoara – bruneta, obosita, dar amabila – imi asculta doleanta: vreau un leu de la Kaufland, pentru ca am stat la rind 8 (opt) minute – pe bon scrie ca am platit la ora 17:01:15. E o chestiune de principiu. Angajata vorbeste la un telefon si-mi pune pe ghiseu un leu. Vreau sa stiu unde si ce trebuie sa semnez pentru suma primita, si-mi raspunde ca nu e cazul. O intreb daca imi da banii pe cuvint, si-mi zice ca a sunat la casa. “La care dintre ele?”, incerc sa aflu, iar ea se uita mirata la mine, ca insist sa inteleg mecanismul. Firesc, cind primesti o suma de la un agent economic ar trebui sa existe o forma legala in conformitate cu care faci operatiunea. Pricep ca vrea doar sa scape de mine, imi iau leul si ma retrag.
Ma gindesc cit timp am pierdut in plus fata de cel propus de boss-ii Kaufland: vreo cinci-sase minute, cu totul. „Timpul pierdut” e o dimensiune irepetabila, are o valoare pe nimeni nu ti-o poate rambursa. La Kaufland, insa, s-a stabilit o suma care ar despagubi aceasta pierdere irecuperabila, indiferent ca e vorba de doua sau zece minute. Chestiune de marketing, dar aplicata la „negru”.
Lasă un răspuns