Un om, o poveste: Un „virtuoz social” al Bacaului

– cu talent muzical mostenit din „tata in fiu”, Ciprian Tanasa, un bacauan de etnie roma a incins inca de la virsta de 14 ani atmosfera in salile de spectacol din intreg judetul – apoi, prin voce, clape si clarinet a fost, ani la rind, pentru oameni de afaceri si oameni politici, „sarea si piperul” petrecerilor lor – acum, la cei 41 de ani ai sai, a devenit si pare ca si-a gasit, prin acelasi har, alinarea in rindul bunicilor de la Clubul „60 plus”

Intre pensionarii de la Clubul „60 plus” din Bacau si Ciprian Tanasa a fost „dragoste la prima vedere”. De cind l-au vazut si ascultat prima data, bunicii il solicita tot mai des, sa vina sa le ofere alinare prin vocea si talentul muzical cu care a fost inzestrat de natura. Ciprian Tanasa nu spune niciodata nu, pentru ca, marturiseste el, de cind a pasit prima oara pragul Clubului pensionarilor, a fost, la rindul lui, cucerit de acestia. Mai mult, de cind i-a cunoscut, viata lui s-a schimbat total, pentru ca, spune el, a invatat sa priveasca oamenii cu alti ochi si sa-si dea seama ca menirea lui este aceea de a-si ajuta semenii. Prin muzica si lucrind efectiv cu ei. Asa se face si ca, dupa ce ani la rind si-a cistigat existenta din si numai prin muzica, Ciprian Tanasa s-a hotarit sa renunte partial la aceasta, in favoarea unui post de inspector, pe care l-a cistigat prin concurs in urma cu aproape doi ani, la Serviciul Public de Asistenta Sociala (SPAS) din Bacau.

De la muzica la asistenta sociala

Ciprian Tanasa provine dintr-o familie de muzicanti. Bunicul lui, Ion Iacob, a fost un virtuoz al viorii si contrabasului si a cintat in ansamblul artistic „Plaiurile Bistritei” pe cind era dirijor Aurel Iancovici, iar tatal sau este cel cu care a luat primele lectii de pian. „La 14 ani am fost remarcat, in urma unor audieri si am fost ales sa cint in ansamblul «Busuiocul». Acolo am crescut, daca pot spune asa, acolo am fost incurajati si eu si fratele meu, Iulian, sa ne dezvoltam talentul muzical. Eram iubiti si apreciati de toti maestrii”, spune angajatul SPAS. A urmat apoi, cu sustinerea neconditionata a familiei, Liceul de Arta „G. Apostu”, unde s-a specializat in clarinet si pian. Imediat dupa, a inceput sa cinte in restaurante, reusind incetul cu incetul, sa cucereasca inimile clientilor. Timp de 12 ani a fost „sarea si piperul” de la nunti, botezuri sau alte petreceri cu caracter privat, la solicitarea unor cunoscuti politicieni si oameni de afaceri bacauani si nu numai. „Acum trei ani insa, sotia mea mi-a spus: ori casa, ori restaurantul. Meseria de muzicant are si ea, riscurile ei, eram mai mult plecat si incepusem sa-mi neglijez familia. Am ales casa”, povesteste Ciprian Tanasa. A inceput sa aiba preocupari cu caracter social, se inscrisese intr-un ONG, a fost mediator social pe probleme de minoritati, iar in urma unor actiuni comune cu SPAS-ul la „Casutele Sociale” din Izvoare, a inceput sa inteleaga modul de lucru cu oamenii si sa fie atras tot mai mult de ideea de a lucra in asistenta sociala. „Am vazut ca este post liber la SPAS, m-am prezentat la concurs si l-am luat. Aici, am gasit o echipa extraordinara care m-a primit cu bratele deschise si m-a ajutat pas, cu pas, sa invat ce fac acum. Nu as fi stat aici nici o secunda daca nu as fi gasit atita disponibilitate printre colegii mei”, spune Ciprian. De altfel, recunoaste inspectorul, tot colegii au fost cei care, cunoscindu-i talentul muzical, l-au incurajat sa se duca la Clubul pensionarilor, sa le cinte voluntar, acestora.

Cuceriti cu «Esti mireasa vietii mele» si «In gara noastra mica»”

„La Club, instructorul, tot pensionar, m-a solicitat intr-un mod care m-a cucerit. Iar incintarea pe care am citit-o pe chipurile lor atunci cind am interpretat prima oara «Esti mireasa vietii mele» m-a facut sa ma atasez extraordinar de mult de acesti oameni”, marturiseste virtuozul de la SPAS. Asa a inceput prietenia lui cu ei, asa a inteles ca muzica poate fi o terapie impotriva singuratatii.
Acum, cele citeva sute de bunici au devenit „dependenti” de muzica lui Ciprian Tanasa, iar acesta, la 41 de ani, a devenit „dependent” de bucuria si de intelepciunea lor. Pentru ei, lucratorul social nu are un repertoriu anume. Le cinta ceea ce vor pensionarii sa auda, valsuri, tangouri, muzica populara, dar cel mai adesea, „Esti mireasa vietii mele” si „In gara noastra mica”. Acum, la cei 41 de ani ai sai, inspectorul SPAS este fericit ca si-a gasit drumul pe care va merge pina la capat. Muzica nu mai este pentru el doar o sursa de venit. Muzica reprezinta modalitatea lui de a-si sprijini semenii. „Talentul cistiga meciuri, dar spiritul de echipa cistiga campionate, spune o vorba. Alaturi de familia mea, de colegii de la SPAS si de virstnicii de la Club, pot spune, cu mina pe inima, ca am facut primii pasi reali pe un podium pe care tintesc de mult sa urc”, a conchis Ciprian Tanasa, nerabdator sa vina seara pentru a „trage” o cintare pe cinste bunicilor lui.