Liviu Ștefan Trînc, un tînăr rac de numai 17 ani, elev la profilul electronică și automatizări din cadrul Colegiului tehnic „Anghel Saligny”, pare un adolescent obișnuit. Asta pînă cîn afli despre preocupările lui extrașcolare, care ar uimi pe oricine. Este un exemplu pentru toți cei care se plictisesc și ajung clienți fideli ai barurilor, discotecilor și care, tot din lipsă de ocupație, se apucă de fumat sau, de ce nu, încep să se „extazieze” cu stupefiante.
Am înțeles că ai început de mic cu tot felul de activități extrașcolare. Ce faci, de fapt?
Au fost cam șapte activități mai importante: cursuri de vioară și de chitară la vîrsta de șase ani, cînd au decis părinții mei că trebuie să învăț să cînt la un instrument, înot în clasele primare, un an de judo, am cîntat și prin coruri, am făcut dans sportiv de performanță din 1996 pînă în 2002, am urmat cursuri de canto la „Școala de artă”, și acum sînt în anul doi, iar acum m-am apucat de atletism.
La care dintre activități ai avut cele mai multe satisfacții?
Cele mai multe rezultate le-am avut cu dansul sportiv de perfomanță. Am ajuns la clubul „Fiesta”, dus de un prieten, sub îndrumarea lui Mircea Roșca și al Lilianei Samoil. Am avut cam șase partenere, dar Georgiana Șerban a fost colega mea timp de trei ani. Îmi amintesc că nici nu aveam două săptămîni de pregătire, cînd am fost trimis la primul meu concurs, la Tîrgu Mureș, unde am luat locul șapte, la categoria D. Mi-au dat atunci un milion de lei, sumă care m-a impulsionat, apoi, după mai multe antrenamente, am fost prin țară pe la concursuri de dans sportiv, la campionate naționale și cupe la București, Oradea, Satu Mare, Brașov, Tîrgu Mureș, Eforie Sud, Galați și de vreo șase ori la Iași. Și am luat și premii: la Brașov am luat locul întîi la clasa D, la Bacău – locul doi, clasa D, la Eforie Sud – locul întîi, clasa D, la Oradea – locul șase, clasa C (clasa C e mai performantă decît cea D), la Iași – locul întîi și doi, tot la categoria D. Am fost invitații și la „Zilele Bacăului”, „Micul Prinț”, emisiunea „Teo”, la Onești la un spectacol al „Cireșarilor” și pe la discoteci.
Ai mai participat și pe la alte activități, spectacole de alt gen? Te-ai obișnuit cu scena sau încă mai ai emoții?
Da, am fost un membru al corului de la școala „Alexandru Ioan Cuza”, corul „Prietenii Muzicii”, cu care am fost în 1997 în Anglia. Cu corul am mai fost la „Preuniverisitaria”, unde am luat locul trei. Tot la „Preuniversitaria” am cîștigat două locuri trei: ca solist pentru muzică populară și la dansuri. Eu sînt o fire mai emotivă și pot spune că nu m-am obișnuit de loc cu scena.
Acum ce sport practici?
M-am lăsat de dansuri și acum m-am apucat de atletism. Știi cum de-a început să-mi placă sportul acesta? Acum doi ani am participat la un cros, unde s-au întrecut 120 de oameni și am luat locul 13. Asta m-a impulsionat și m-am înscris la sala de atletism, de abia am șase luni și am luat deja locul doi la un alt cros și locul trei la „Cros olimpic”. Merg în continuare și la școala de canto.
Cum te distrezi în timpul liber? Ce îți place să mai faci? Îți place mai mult muzica decît sportul?
Ies cu prietenii prin oraș, mai mergem și jucăm un biliard, joc fotbal și chiar îmi place să joc tenis de masă. Dar, stai calmă, că nu mă apuc și de asta, e doar ceva care îmi place. Mai tot timpu ies cu cîinele meu, o combinație între amstaff și boxer, Bruno îl cheamă. E un alintat și jumătate, dar îl iubesc. Altceva ar mai fi că stau cam patru ore în fața calculatorului, dar nu mă joc, ci compun negativele care îmi trebuie pentru canto, dar și muzică house și „drumm and base”. Aș putea spune că îmi place și sportul și muzica, dar preferata mea este muzica.
Cam care este programul tău zilnic? Nu este obositor?
Am în fiecare zi cîte două ore de pregătire pentru atletism și numai luni am și o oră de canto. Nu e obositor, pentru că-mi place.
Ce ai de gînd să practici de-acum încolo?
Vreau să mă orientez spre un curs de perfecționare pentru calculatoare, pentru că vreau să dau la Politehnică din București.
(Andreea CEASĂR)
Lasă un răspuns