Petru DONE
Aniversarea Unirii Principatelor a fost marcată în Garnizoana Bacău printr-un simpozion organizat, miercuri, 23 ianuarie, de Filiala Asociației Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere „General Nicolae Șova” și de Filiala „Col. Corneliu Chirieș” a Asociației Naționale „Cultul Eroilor”, cu tema „24 Ianuarie – 154 de ani de la Unirea Principatelor Române”. Despre eveniment au vorbit comandor (r) dr. Vasile Florea, col. (r) George Gheorghiu, gl. fl. aer. (rtr) Alexandru Leonov și col. (r) Paul Valerian Timofte. Moderatorul acțiunii a fost gl. (r) conf. univ. dr. Vasile Jenică Apostol. Alături de militarii din Garnizoana Bacău, de veteranii și văduvele de război, s-au aflat reprezentanți ai autorităților locale și ai unor instituții.
Vorbitorii au evocat actul Unirii de la 1859, dar și figura emblematică și chiar carismatică a domnitorului Alexandru Ioan Cuza. „Din punctul meu de vedere, chiar dacă mă vor contrazice unii – a spus Jenică Apostol -, nu vorbim de Mica Unire, cum este considerată Unirea Principatelor, ci tot de o mare unire, deoarece evenimentul a fost atât de însemnat pentru poporul român încât folosirea unui diminutiv nu este potrivită. Unirea de la 1859 (respectiv 1862) a constituit un prim pas, esențial, în formarea Statului Național Român Modern.”
Comandorul (r) Vasile Florea a vorbit despre „Spiritul de unitate națională la români”, temă considerată ca o introducere în atmosfera acțiunii, prin care au fost trecute în revistă toate încercările făcute de români pentru unitate națională, chiar începînd din timpuri străvechi, după venirea tracilor în zonă. „Gânditorii români moderni – a opinat vorbitorul – sunt convinși de permanența socio-istorică a luptei pentru unitatea poporului român din toate locurile și din toate timpurile. Norii de culoare fumuriu închis ne obligă acum din nou la unitate națională.”
Colonelul George Gheorghiu a abordat tema înfăptuirii Unirii de la 1859 ca act istoric de mare curaj și a făcut un scurt excurs prin istoria care a marcat acest act, ponind de la consecințele Războiului Crimeei (1852 – 1856), după care mințile luminate ale nației române din vremea aceea au făcut importante demersuri pe lângă marile puteri ale Europei, astfel încât situația care urma să fie favorabilă românilor. „Românii au intervenit în favoarea interesului lor unionist chiar la Conferința de pace după Războiul Crimeei, printr-un act de mare abilitate politică, deși marile puteri se opuneau ideii de unire” – a subliniat vorbitorul.
Gl. fl. aer. (rtr) Alexandru Leonov l-a caracterizt pe Alexandru Ioan Cuza ca pe un om pentru eternitate, caracterizat însă în condițiile epocii sale și a anturajului în care a trăit. „În istoria noastră este greu să găsim altă personalitate care să fi făcut mai mult pentru ea decât Cuza – a spus generalul. Domnitorul apare, astfel ca un om de mare curaj, dedicat propășirii națiunii sale, în timpul său fiind înfăptuite principalele reforme în aceste sens (prima constituție a României, împroprietărirea țăranilor, înființarea primelor instituții economice naționale etc.). Toate acestea au dus la întemeierea staului modern român. „Nu există domeniu în care pecetea minții domnitorului și a sfetnicilor să-i să nu se fi imprimat. Este, însă, important ca noi să facem ca tot ceea ce a întreprins Cuza pentru istoria României să nu fie uitat, mai ales acum când istoria a devenit un copil vitreg al învățământului românesc” – a opinat Alexandru Leonov.
Colonelul Paul Valerian Timofte s-a oprit, însă, asupra exilului domnitorului și a epopeii aducerii rămășițelor lui pămăntești în țară și a înhumării de la Ruginoasa, dar și a celor care au urmat, pentru că osemintele odihnesc, astăzi, în Biserica trei Ierarhi, din Iași. „De la 1862, de când am avut primul guvern al țării, până în prezent – a remarcat colonelul -, Puterea a vut întotdeauna și opoziție. Și Cuza a avut, dar rămâne singurul conducător român de stat de o demnitate ireproșabilă. Astăzi, judecata asupra lui Cuza se poate face fără ură și părtinire.”
Lasă un răspuns