Politica e foarte interesanta. Pentru ca iti ofera mereu cite ceva nou, nu te lasa sa te plictisesti. Iar ineditul este dat de faptul ca actorii principali fac chiar ceea ce stii ca vor face, dar speri ca nu o sa se intimple. Par putin contradictoriu? Sa ma explic.
Acum patru ani, fix la alegerile trecute, liderul unui partid a chemat presa la o conferinta unde a infierat maniera in care un alt partid i-a racolat niste primari. Liderul tuna si fulgera condamnind acest fel de a face politica.
Saptamina trecuta, acelasi lider de partid a chemat presa, in acelasi sediu, la o conferinta, pentru a prezenta primarii de la alte partide care au fost racolati de el. Desigur, termenul a fost altul: au venit de buna voie, minati de principiile lor politice.
Ma asteptam ca acel lider sa faca uitat modul in care a condamnat racolarea primarilor, insa am sperat ca nu o va face. Pentru ca s-ar fi umplut de ridicol. Din simplul motiv ca a facut acelasi lucru pe care l-a condamnat in urma cu patru ani.
Dar am uitat ca „ridicolul” este unitatea de masura pentru politica româneasca.
Lasă un răspuns