Intii iunie, zi de lumina si pace. O zi nascuta din roua ochilor de copil. O zi inalta si luminoasa, reflectata in petalele florii de maslin.
Am citat dintr-un eseu dedicat celor mai tineri dintre concitadinii nostri, copiii, scris si publicat de un condeier bacauan in singura gazeta saptaminala ce aparea in urbea noastra in urma cu doua decenii.
Copiii, sau eternitatea vietii si bucuria vesnica a implinirii prin ei. Astazi e Ziua lor si se cuvine sa le multumim inca odata, si inca odata, pentru ca exista. Pentru ca reprezinta dragostea nemarginita si neconditionata, prezentul si viitorul. Certitudinea. Cum ii crestem astazi, asa ii vom avea miine, ne spune o veche cugetare ce nu si-a pierdut nimic din prospetime si adevar. Este, trebuie sa reprezinte cea mai importanta investitie pentru fiecare generatie, indiferent de vremurile pe care le strabatem. Subiect predilect de mesaj propagandistic pentru politicieni in fiecare campanie electorala, dar si pentru guvernantii ce se tot perinda pe la Putere. Masa incocenta de manevra prin care se determina atitudini si conduite in ritualuri ale minciunii si demagogiei. Pentru ca realitatea nefardata arata cu totul altfel; e dezarmanta si dezonoranta. Fericirea copiilor nostri se traieste prin reprezentantii lor favorizati, intre care se casca haurile opulentei si ale saraciei. Peste un sfert de milion de copii romani traiesc, actualmente, sub pragul minim al subzistentei, iar alti o suta de mii li se vor adauga pina la sfirsitul anului. Tragedia dezradacinarii face numeroase victime din rindurile lor, zi de zi, ceas de ceas si in proportii de masa, spre a parafraza celebrul dicton de inspiratie marxista, prin exodul masiv al parintilor in spatiul comunitar european si abandonarea in bratele hazardului si ale deznadejdilor. Prada sigura pentru ratare, debusolare si infractionalitatea juvenila. Priviti-i pe boschetarii si cersetorii delincventi cu care ne intersectam la fiecare pas si nu veti mai avea nevoie de alte dovezi. Abandonul scolar si analfabetismul sint in floare, interesul pentru carte este din ce in ce mai scazut, si asta nu pentru ca n-ar exista dorinta, ci suferim de neputinta. VIP-urile scolare romanesti care ne poarta si sustin prestigiul in lume nu reusesc, nu au cum sa acopere marea de neperformanta in care ne scufundam. Reamorsarea sistemului educational ramine o superproductie horror care estompeaza orizontul asteptarilor. Cornul si laptele nu sint altceva decit o falsa amagire mai ales pentru copiii satelor, carora, cu putine exceptii, li se ofera doar alternativa coarnelor de plug si a legarii de glie. Alocatia de stat, care tot creste in intentii, dar bate pasul pe loc, e-un fel de batjocura oficializata, cu pretentii de stimulare demografica.
Copiii ramin, totusi, binecuvintare si destin. Sa ne bucuram pentru ca-i avem si sa fim mindri de ei. Ce e val, ca valul trece, spunea poetul nostru nepereche, iar mostenirea genetica a generatiilor in pantaloni scurti ne va ajuta sa ne ridicam pe crestele ratiunii spre a recroi cursul unei evolutii pe care acestea le merita si pe care noi, virstnicii, le-o datoram.
Cirma sub vint si cu toata viteza inainte! Incepe asaltul spre demnitatea existentei a schimbului de miine. Ziua Copilului e doar un reper in cucerirea orizontului.
Lasă un răspuns