Ziarul de Bacău – 3.000 de ediții

Ziarul de Bacău a ajuns astăzi la numărul 3.000. Anii au trecut, echipa redacțională și nu numai ea au suferit modificări. Unii au plecat, alții au venit, însă Ziarul de Bacău a rămas un punct de reper pentru comunitatea băcăuană. Timp de zece ani, în paginile cotidianului nostru ați putut citi cele mai noi informații, anchete, reportaje sau analize. Acum, la 3.000 de ediții, nu îți putem promite ție cititorului băcăuan, decît că vom încerca să ajungem în continuare în casa ta în fiecare dimineață și să păstram aceeași obiectivitate, aceeași critică constructivă și aceeași deontologie profesională.

„Ziarul de Bacău” s-a născut ca un proiect de suflet, într-un moment important pentru presa românească, în care o excepțională școală jurnalistică, a rețelei de ziare „Monitorul”, devenea istorie. Dar nu a fost un simplu final, ci o transformare, o descătușare de energii care s-au materializat într-o nouă rețea de presă, organizată pe alte baze, dedicată unor noi idealuri. Atunci, acum zece ani, o întreagă redacție, a Monitorului de Bacău, a hotărît să îmbrace astfel de idealuri în haine noi gazetărești. Totul s-a numit „Ziarul de Bacău”.

Zece ani – trei mii de numere de ziar cotidian! A fost ca ieri, dar, sunt, totuși, zece ani, în care presa, supusă și ea modelor, a trecut prin ele și s-a contaminat. Fața ei este astăzi sensibil diferită de atunci. Ce a rezultat va fi judecat cu timpul.
Petru Done, primul director

Un ziar bun este unul echilibrat. Nici mai mult, nici mai puțin. De peste zece ani, băcăuanii au la dispoziție un cotidian „de citit”, scris cu trudă onestă, inteligență și profesionalism. Zeci de condeie au trecut prin paginile Ziarului de Bacău, iar cele peste 150.000 de articole și 90.000 de fotografii s-au supus regulilor unei profesii tot mai greu de practicat.

Azi, la ediția cu numărul 3.000, fondatorii, cei care le-au urmat și actuala echipă a Ziarului de Bacău merită respect. La mulți ani!
Florin Popescu, director actual

Din vechea echipă care am pornit la drum, cu primul număr, am rămas la „Ziarul de Bacău” doar eu, Geanina Istrate și Petru Done. Au rămas însă și amintirile, dintre ele cele mai plăcute. Au rămas prietenii pe care i-am cîștigat. Dar și cei pe care i-am pierdut, și nu pot să nu mă gîndesc la Claudiu și la Cezara. Nu pot să doresc „Ziarului de Bacău” decît viață lungă și cît mai multe numere!
Claudiu Tănăsescu

Margareta și Nicolae Mustafa, primii abonați: “Pentru noi, Ziarul de Bacău este o hrană sufletească. Ne-a plăcut foarte mult cum a apărut la chișocuri și ne-am făcut imediat abonament. Am fost primul abonat și de atunci sîntem consecvenți. Sînteți imparțiali și nu ați mințit niciodată, iar cînd s-au stercurat greșeli, ați știut să vi le asumați și să le îndreptați imdiat. Vă urăm multă baftă și optimism!”

3 iunie 2002. N-am să uit niciodată această dată și au trecut de-atunci mai bine de zece ani. Parcă a fost ieri. Incredibil cât de repede trece timpul! Era prima zi când apărea Ziarul de Bacău, ziar la care lucrez și astăzi. Atunci am intrat într-o echipă tânără, echipă plină de entuziasm. Intram pe un teritoriu total necunoscut mie. Aveam atât de multe emoții. pe care nu le pot descrie în cuvinte. De-a lungul anilor, am avut onoarea și plăcerea să cunosc oameni minunați, colegi de la care am avut multe de învățat, de care m-am atașat, de care mă leagă multe amintiri, pe care nu le voi uita niciodată. Zece ani cu perioade mai bune, altele mai puțin bune, dar, cu speranță, am mers mai departe. Și iată, astăzi a ieșit ediția 3.000 a ziarului. Extraordinar! Simt un gol în stomac. Probabil de emoții, de bucurie. În mintea mea se derulează filmul anilor trecuți. Încrezătoare, îmi spun că trebuie să mergem mai departe, că trebuie să schimbăm prefixul o dată și încă o dată. Un lucru e cert, cititorii noștri au nevoie de noi și de Ziarul de Bacău.
La cât mai multe ediții!
Geanina ISTRATE

Totul a pornit cu un entuziasm nebun. O mânǎ de oameni cu pasiune pentru gazetărie. Multe idei. Și mult, enorm de mult suflet. Petru Done, Eduard Adam, Ovidiu Pauliuc, Constantin Gherasim, Elena Solomon, Cezara Duță, Florin Crăciun, Eduard Cucu, Claudiu Tănăsescu, Cristian Blănuță, Dan Duță, Marius Ambrozie, Cătălin Barzaghideanu, subsemnata am plecat la un drum ambițios. Nu aveam nici sediu, nici finanțare, nici calculatoare, nici mațini. Știam, însă, că vrem să continuăm în Bacău principiile unei prese de calitate, echilibrate și nepărtinitoare, în care ne formaserăm. Ni s-au alăturat foarte repede Mirela Romaneț, Costinela Breahnă, Florin Popescu, care credeau la fel ca noi.

Azi, când arunc o privire în urmă, îmi pare, da, o mică nebunie. Aveam cu toții familii, unii dintre noi și copii, rate, datorii la bănci. Stăteam cu chirie și veneam la serviciu cu autobuzul sau cu vreo Dacie ponosită. Nimic nu ne-a ținut, însă, atunci în loc, nici pe înțeleptul domn Done, decanul nostru de vârstă, nici pe Constantin Gherasim, cel mai tânăr dintre noi, care locuia cu părinții. Am renunțat la stabilitate, pentru că am crezut în niște valori. Pentru că ne-am dorit să scriem după propria noastră conțtiință. Știu, unii vor strâmba din nas. Azi, le va suna a superioritate, dar nu e așa. E vorba doar despre o stare de spirit, posibilă acum zece ani. Am curaj să spun că ”Ziarul de Bacău” n-a fost doar o echipă, poate cea mai bună echipă din presa băcăuană (și iar îmi vor sări unii în cap!), ci a funcționat ca o familie, în care fiecare și-a avut rostul și locul.

Începuturile n-au fost simple și ar fi multe, foarte multe de povestit. Un lucru e cert: am descoperit repede că avem prieteni. Azi pot să le mulțumesc public domnului Mihai Șlic, că ne-a pus la dispoziție un sediu pe care, câteva luni, nu ne-a cerut niciun leu chirie, sau domnului Valerian Vreme, care ne-a construit rețeaua de calculatoare. Ziarul a crescut frumos și a adunat, cu fiecare an, noi colaboratori, noi membri ai familiei: Elena }intaru, Bianca Tomescu, Claudiu Poenaru, Ștefan Radu, Constantin Călin, Mihai Buznea, Liviu Maftei și lista ar putea continua.

Așa cum se întâmplă în orice familie, vine, însă, și momentul când fiii pleacă în lume. Azi, Elena și Costinela sunt la New York, Edi la Toronto, Poe și Cezara ne fac cu mâna dintre nori. Unii dintre noi activăm în alte domenii, chiar dacă nu credeam că viața poate fi trăită și fără jurnalism. Alții au rămas pe baricade. Pe toți ne leagă amintirile frumoase și prietenia. Ziarul a mers mai departe. 3.000 de ediții! Mă bucur pentru o asemenea cifră, sunt ușor tristă că n-am contribuit și eu la toate cele 3.000 de zile de trudă. 3.000 de ediții sunt cea mai bună dovadă că Ziarul de Bacău e o întreprindere ce nu poate fi demolată la prima furtună.

Ca un făcut, de câteva zile, Ziarul are o echipă nouă. Se zvonește prin târg că Florin și Aurelian au făcut o prinsoare că, la ediția cu numărul 5.000, vor reuși să ne adune la un loc pe toți cei care, în decursul timpului, am semnat în Ziarul de Bacău. Până atunci, la treabă, băieți!
Nicoleta Bichescu (primul redactor-șef)