“Mister si literatura”

Banuiesc ca la viata dv. ati citit multa literatura, mai ales româna. Si, ca si mine la inceputuri, n-ati priceput ce draci are-n ea vaduva Minjoloaia de-l face pe Fanica sa intirzie “La hanul lui Minjoala” (I.L. Caragiale) si s-o ia razna inainte de a se duce sa se logodeasca cu fiica pocovnicului Iordache. Ca Minjoloaia tinara nu mai era, frumoasa nici atit, nici pe vino-ncoa’ n-avea. Cred ca nu v-ati dat seama ce blestematie de peste era “Lostrita” lui V. Voiculescu, care chema tinerii de pe Valea Bistritei si-i facea sa se inece, incercind s-o prinda, momindu-l chiar in ziua nuntii lui pe flacaul Aliman si rapindu-l in virtejurile involburate. Asemenea si “Pescarul Amin” (V. Voiculescu), care prefera sa-si piarda viata in bulboana de pe rastocul Nazirului, ingradita spre a captura un morun urias, decit sa lase sa fie prinsa ditamai dihania. Ne vom intreba, desigur, ce i se intimpla profesorului de pian Gavrilescu, cind intra “La tiganci” (M. Eliade) intr-un timp istoric si iese de acolo mult mai tirziu. El crede ca doar dupa trei ore, dar constata ca eleva lui Otilia Voitinovici se maritase demult, iar Elsa, sotia sa, il parasise dupa 12 ani de asteptare. Nu multi neinitiati in mitologie au inteles ca “Fratii Jderi” (M. Sadoveanu) provin dintr-o viziune a unor marci totemice. Ei sunt insemnati la ochi cu asa numita “pata de jder”, semn al recunoasterii fiilor de catre tata si semn al stripei lor stramosesti. Sunt viteji, puternici, luptatori fara egal, asemenea jderului din padurile moldave.
Desi ne prapadim de ris citind “Patimile parintelui Evtichie”(V. Voiculescu), ne vine peste masura de greu sa ne luminam ce prostie anume il impinge pe calugar sa-si puna in fata toate ispitele posibile (inclusiv femeia), ca apoi sa se laude catre staret ca el este un ascet perfect. Sunt numai vreo citeva intrebari pe care cititorul si le poate pune, dar pot fi mii si milioane.
Din cartea sensibilului poet Dan Petrusca, intitulata “Mit si literatura”, ne vom dumiri ce anume smecherii si tehnici literare folosesc scriitorii ca sa atraga pe cititori sa le citeasca cartile cu sufletul la gura. Ne vom dumiri ca foarte multe carti isi ascund originile in mituri. Fiecare mit – scrie autorul – contine un anumit numar de intimplari, intr-o anumita succesiune, care au ajuns pina la noi din vechime. Opera literara topeste mitul in substanta ei. Transfigurat el devine “tragedie” in literatura sau “templu” in arhitectura.
De alftel, minunata carte de “Eseuri aproximative” (care numai aproximative nu sunt) a lui Dan Petrusca este scrisa cu o filozofie densa, cu o luxurianta de idei si concepte asezate in consideratii de o mare profunzime a gindirii, care il pot aseza pe autor intre cei mai straluciti teoreticieni ai mitologiei; straniului, miraculosului, fantasticului, supranaturalului, ca si al gindirii magice si religioase. O carte care nu trebuie ratata.