Parade militare, copii de toate vîrstele defilînd pe străzi, slujbe de pomenire, recepții oficiale. Așa era sărbătorită, în perioada interbelică, ziua de 10 Mai, Ziua Regelui, în Bacău, un tîrg comercial de provincie. După ce asistau la parade, oamenii se retrăgeau apoi la Gherăiești, un parc care a existat pînă de curînd, cînd administrația locală a decis să îl transforme în cartier de vile ANL. 10 Mai era o zi de bucurie generală, în care fiecare petrecea după buget. După parada militară, oamenii se retrăgeau la grădinile din oraș sau la un mic și o bere, în Parcul Gherăiești. Presa vremii avea grijă să puncteze cum se cuvine momentul, ca pe un eveniment monden.
Iată cum a arătat 10 mai 1937, potrivit ziarului local „Bacăul”: „Și anul acesta, de 10 Maiu, s’a petrecut vîrtos. Cei ce au, au simțit încă o dată ce bine e să ai și au plecat, chiar numai pentru o zi, în voiaje costisitoare, s-au retras la ospețe sandranapale, au făcut excursii cu limuzinele. Cei ce n-au, au căutat să-și coloreze sărăcia cu trucuri, amețindu-și necazurile în scrînciob sau înecîndu-și amarul în șprițuri ieftine. Omul de rînd a călătorit claie peste grămadă pînă la Gherăești, au căutat se amuze apoi cu cîte o gîlceavă veselă și cu tămbălău. Asta-i distracția calicului de cînd lumea, chit că are epilog la spital sau o noapte la chestură”.
Distracția cu mici și bere era, însă, doar finalul unei zile în care militarii aveau principalul cuvînd de spus. Pe 10 mai 1935, programul a început încă de la „revărsatul zorilor, cu 21 de lovituri de tun, care au anunțat solemnitatea zilei. „La ora 10,00 s-a oficiat un serviciu Te Deum la Catedrală, în prezența Generalului Comandat al garnizoanei Bacău, a Prefectului de Județ și a autorităților civile și militare”, spune cronicarul vremii. Au urmat trecerea în revistă a trupelor, defilarea și „Recepțiunea Oficială de la Prefectură. De la orele 17,00, locuitorii orașului s-au adunat în fața Primărie”i, unde fanfara militară a concertat dătim de două ore, apoi, la orele 21,00, armata s-a „retras cu torțe”.
Ziua de 10 Mai coincidea de altfel, și cu deschiderea oficială a Parcului Gherăești, un bun prilej de „poezie, de aer și de atîtea alte plăceri și distracții. Orășeanul nostru are prilej să se răcorească și să mediteze, privind cum curge Bistrița la Vale. Iar autoritățile, credem, vor avea și de această dată grijă să vegheze, ca sărbătoarea să se desfășoare fără evenimente neplăcute”, spunea un ziarist, în 1931, în același ziar „Bacăul”.
Teatrul și grădina, locuri predilecte pentru distracțiile bunicilor
Parada militară era doar punctul de plecare al unei zile de neuitat pentru bunicii noștri. Imediat după ce admirau uniformele ofițerilor, băcăuanii fugeau la un grătar, ascultau fanfara, iar seara se retrăgeau la un film sau la un spectacol, dedicat zilei de 10 mai. Presa vremii e plină de anunțuri, cu „dedicație specială” pentru „Ziua Regelui”: „La cinema Mărășești rulează, pe 10 Mai, un program de mare atracție. Primul film Madame Buterffly oferă cinefililor locali prilejul de a revedea pe simpaticas Silvya Sydney”. Cinematograful „Mărăști” a avut, însă, în 10 Mai 1937, concurență serioasă: la sala centrală, a avut loc „senzaționalul spectacol al Companiei «Cărăbuș», cu «Floarea din Haway», operetă excelentă, cu muzică de marele Paul Abraham”.
Pe 10 Mai 1930, alături de părinți au petrecut și copiii, pentru care Primăria a organizat „Concursul de frumusețe”, urmat de un „matineu dansant”. Dacă ziariștii nu au omis nimic atunci cînd au scris, atunci copiii anilor ’30 au primit premii, au participat la jocuri, au avut parte de surprize „dintre cele mai minunate”, într-o sală „feeric decorată” și în care a răsunat acordurile unei orchestre de jazz. Pe seară, au fost trimiși, însă, acasă, pentru că, de la orele 20,00, a urmat o serată pentru adulți. Un an mai tîrziu, Trupa Teatrului „Fantasio” din București, „sub direcțiunea admirabilului artist Puiu Iancovescu”, a jucat la sala Mărăști comedia în trei acte „X,Y,Z”. Pentru că în oraș au fost în acel an inundații, cu puțin timp înainte de 10 mai, același ziar „Bacăul” i-a anunțat pe cititori că „Maestrul Iancovescu a promis să ofere o parte din încasările spectacolului pentru sinistrații din orașul nostru. E un gest de adevărată surpriză pentru noi, băcăuanii”.
Infracțiuni ca și acum
Zilele de 10 mai nu decurgeau, însă, întotdeauna foarte lin. Pe 10 Mai 1931, chestura Poliției Bacău a descoperit o fetiță de 11 ani, care se prostitua de aproximativ un an, „la inițiativa” mamei ei. Pe 10 mai 1935, în pădurea Știrbey de lîngă Dărmănești, un „muncitor de pădure a dat peste cadavrul pădurarului Ion Ardeleanu, zis Șoricaru. Cu cîteva minute înainte, muncitorul a auzit o detunătură de armă, iar cînd a dat de pădurar, acesta își dădea tocmai sufletul. Asupra împrejurărilor în care Ardeleanu și-a găsit moartea nu există decît simple prezumpții. Ardeleanu era un cunoscut braconier, cu multe infracțiuni la activul său”, au scris ziariștii, la feld e avizi după senzațional, ca și cei de acum. „Necunoscuți făcători de rele s-au introdus pe 10 mai în curtea domnului căpitan Atanasiu din strada Precista, de unde au furat numeroase păsări”, spune ediția din 11 mai 1937 a ziarului „Bacăul”.
Un an mai tîrziu, „a petrecut o noapte la poliție și s-a ales cu un proces de contravenție servitorul de la școala de menaj Ion Mureșan, pentru faptul că, fiind în stare de ebrietate, de 10 Mai, a provocat scandal”. Ziua regelui a fost aleasă de Hedvig Rădescu să treacă la creștinism, fapt consemnat de ziariști: „Chiar pe ziua de 10 mai, în Biserica Sf.Ioan din orașul nostru a avut loc botezul doamnei Hedvig Rădescu, care a trecut la creștinism, luînd numele de Ioana. Taina botezului a fost oficiată de preotul Nicolau, iar nașă a fost dna. Vasilachi dr. Tilian, soția medicului nostru primar”.
10 mai 1938 a fost folosită de localul „Marcu” pentru a se sărbători „Zece ani de la Înființarea Băncii de credit Mărunt din localitate. Au luat cuvîntul mai mulți bancheri, care au închinat pentru prosperitate băncii”. Tot pe 10 mai, dar 1936, cu prilejul reuniunii de zece ani a seriei 1926, al Liceului „Ferdinand I”, „foștii elevi au deschis o listă de subscripții pentru achiziționarea unui avion Oituz, cu care unul dintre absolvenții seriei, inginerul Alex. Frimu, urmnează să întreprindă un raid de mari proporții”. Nu știm dacă inginerul Frimu a ajuns să piloteze avionul, este, însă, o certitudine faptul că, anii ’40 aduc umbre în ziua de 10 mai.
Bucuria sărbătorii începe să pălească în fața războiului. „Fuhrerul a trimis telegrame de felicitare, în termeni cordiali, M.S. Regelui Mihai și dlui. Mareșal Ion Antonescu, cu prilejul zilei de 10 Mai”, este consemnat în mai 1942. Alături, titluri îngrijorătoare; „Anglo-americanii au pierdut 220 de avioane în lupta navală din Marea de Mărgean”, „O brigadă de cazaci a fost decimată de italieni”. În 1943, tonul este și mai alarmant: „Violente lupte aeriene în Italia de Sud”, „Atentat la Sofia”. Nu se mai vorbește nimic despre distracții și mititei, despre „steaguri, o zi frumoasă și muzica cîntînd, încă de la ora 8,00 dimineața”. Patronii sînt, însă, somați să vină să își ridice măștile de gaze, iar elevilor de la școlile primare din oraș li se interzice să mai defileze. de ziua regelui. (Nicoleta BICHESCU)
Lasă un răspuns