1001 impresii din lumea arabă

Anul nou arab

Doru CIUCESCU

în Maroc sînt… 14 sărbători naționale și religioase, inegal distribuite în decursul unui an, cu durate variabile, de la o zi la trei zile, declarate „jours chomes et payes” (zile în care nu se lucrează, dar sînt plătite). Denumirile marii lor majorități mi s-au părut insolite și greu de memorizat pentru început, cînd nu eram inițiat în limba arabă și istoria acestei țări africane, aflate la cîțiva kilometri depărtare de Spania. In acest sens, cred că este suficient să menționez următoarele sărbători: „Dzicra al masira al khadra” (Aniversarea Marșului Verde), „Dzicra aț-țura ua al malic ua aș-șaab” (Aniversarea revoluției, regelui și poporului) sau „Dzicra țacadim uatsiqa al isțiqlal” (Aniversarea prezentării manifestului independenței). Uneori eram surprins de succesiunea rapidă a sărbătorilor și îmi scăpa pur și simplu semnificația lor. Așa s-a făcut că miercuri, 31 mai 1996, era „jour chome et paye”, iar eu „semnam condica” la …complexul sportiv Al Amal (Speranța). Un abonament anual de 1 000 dirhami (10 dirhami # 1 dolar) îmi asigura accesul o dată pe săptămînă, timp de două ore, pe unul dintre cele opt terenuri de tenis. Venisem devreme, la ora 7, pentru a profita de răcoarea dimineții. Aerul era tare, deoarece complexul sportiv se găsea pe o colină, cu mirosul de alge marine al oceanului Atlantic încă neanihilat de poluarea gazelor de eșapament. Razele soarelui veneau oblic și puneau în pericol vederea jucătorilor care ridicau puțin privirea. Am trecut pe lîngă un îngrijitor care uda zgura cu un furtun și cîteva picături au absorbit căldură de pe obrazul meu. Pe gardurile din plasă de sîrmă, care separau terenurile de tenis, se ducea o luptă surdă pentru un petec de lumină între plantele agățătoare cu flori de toate culorile. Am ajuns la dreptunghiul de zgură favorit, unde un șir de palmieri înalți, cu cîte un smoc de frunze în vîrf, formau cît de cît un ecran antisolar, dar mai slab decît dacă ar fi fost plopi. Acolo, surpriza nu a fost mare cînd i-am văzut schimbînd mingi de încălzire pe domnii Bahits (Cercetătorul) Aalami (Cosmopolitul), profesor universitar de sociologie la Universitatea din Casablanca și Nureddine (Luminareligiei) Muțaraua (Moderatul), profesor universitar de istorie la Universitatea din Rabat.
– Aam saiid (un an fericit)!, m-a întîmpinat Bahits în arabă.
– Sana saiid (un an fericit)!, a continuat Nureddine, tot în arabă.
– Bună dimineața, am răspuns eu în franceză; cu ce ocazie îmi urați un an nou fericit?
– Astăzi este sărbătoarea „Fațih Muharram”, care se traduce începerea lunii muhharam, prima din calendarul hegirian, a răspuns Nureddine.

– Astăzi am intrat în anul 1416, a completat Bahits.

– Deci, există o diferență de 580 de ani între era gregoriană și hegiriană, am constatat eu.
… După două ore ne găseam, toți trei, pe terasa umbroasă a restaurantului din incinta complexului Al Amal, după ce făcusem un duș binevenit. Aveam în față cîte un pahar de ceai de mentă. Fețele companionilor mei nu erau prea animate, deoarece iar pierduseră meciurile cu mine. Pentru a nu-i întrista și mai mult, am schimbat subiectul discuției.
– Ce este calendarul hegirian?
Auzind întrebarea mea, fețele lor s-au mai luminat puțin, iar primul răspuns l-am primit de la Nureddine.
– în limba arabă, „hijra” înseamnă ruperea relațiilor, abandonarea tribului, emigrarea și se referă la plecarea pe ascuns a Profetului Muhammad pe data de 16 iulie 622 din Macca (Mecca) la Iatrib, o localitate care ulterior a căpătat numele de Madina (Medina). în anul 664 Califul Umar I a hotărît ca anii hegirieni să fie numărați începînd cu 16 iulie 622.
– Plecarea Profetului s-a datorat faptului că el aducea critici religiei politeiste din acea localitate, ceea ce nu convenea comercianțiilor bogați, care se temeau că vor pierde veniturile aduse de pelerinajul anual ținut acolo, a intervenit Bahits. Pelerinii veneau și se rugau la diferiți idoli (statui, picturi) sau obiecte de cult, care erau adăpostite în Caaba (Cubul), un templu construit de patriarhul biblic Avraam și de fiul lui – Ismael.
– Cîte luni are calendarul hegirian?, am continuat eu cu întrebările.
– Calendarul hegirian cuprinde tot 12 luni, după cum urmează: 1) muharram; 2) safar; 3) rabi I; 4) rabi II; 5) jumada I; 6) jumada II; 7) rajab; 8) șabaan; 9) ramadan; 10) șaual; 11) dzu al qada; 12) dzu al hija, mi-a răspuns Nureddine. Deoarece rotația Lunii în jurul Pămîntului este efectuată în mai puțin de 24 de ore, anul hegirian este mai scurt cu 11 sau 12 zile decît anul gregorian. în Maroc funcționează atît calendarul hegirian, cît și cel gregorian. Dar, ia să-ți pun și eu o întrebare: ce este calendarul gregorian?
– Calendarul gregorian a fost adoptat de papa Grigore al XIII-lea și reprezintă o transformare a calendarului iulian, cînd ziua de 11 martie 1582 a devenit 21 martie 1582. De atunci, anul are 365 de zile iar, la fiecare 4 ani, anul are 366 de zile, avînd în vedere că, de fapt, Pămîntul face o rotație completă în jurul Soarelui în 365 de zile, 5 ore, 48 minute și 46 secunde.
– Și ce este calendarul iulian?, a fost rîndul lui Bahits să mă întrebe.
– Calendarul iulian a fost adoptat în anul 45 î.e.n. de către consulul roman Iulius Cezar. El conține 12 luni: 1) januarius; 2) februarius; 3) martius; 4) aprilis; 5) maius; 6) junius; 7) julius; 8) sextilis; 9) september) 10) october; 11) november; 12) december. în anul 8 î.e.n. luna sextilis a căpătat denumirea de augustus.
– Ce ne urezi de anul nou hegirian?, a mai întrebat Bahits.
Eu eram nepregătit; nu voiam să fac urări formale, ci de suflet. Noroc că mi-am amintit de jurnalul pe care îl purtam mereu cu mine și în care notam cam tot ce mi se părea mai interesant. L-am răsfoit și am găsit ceea ce căutam.
– Dragii mei, deoarece amîndoi ați fost școliți prin Franța și ați devenit sensibili la cultura francofonă, prefer să vă citesc urările adresate omenirii de cîntărețul, actorul și regizorul belgian Jacques Brel: „Eu vă urez: 1) vise și dorința fierbinte de a realiza unele dintre ele; 2) să iubiți ceea ce trebuie să iubiți și să uitați ceea ce trebuie să uitați; 3) multă pasiune; 4) momente de liniște; 5) ciripit de păsărele cînd vă treziți și rîsete de copii; 6) să rezistați la împotmoliri, la indiferență, la virtuțile negative ale epocii noastre; 7) să fiți voi înșivă. Ca un făcut, prin ușa dintre restaurant și terasă au început să se audă acordurile melodiei „Ne me quitte pas” (Nu mă părăsi), iar noi nu ne-am despărțit pînă seara tîrziu, petrecîndu-ne orele în miros de ceai de mentă și în sunetele șlagărelor lui Jacques Brel.hegiriană, am constatat eu.
… După două ore ne găseam, toți trei, pe terasa umbroasă a restaurantului din incinta complex

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!