1001 impresii din lumea arabă

Miracolele murabitului din Casablanca

Doru CIUCESCU

La sud de Casablanca se găsește „Golden Mile” (Mila de Aur), adică o înșiruire de hoteluri cu multe stele, baruri de noapte luminate ca ziua, vile de un lux frapant, care formează partea cea mai vizitată a stațiunii balneo-climaterice Aain Dziab (Izvorul Lupului). Dacă se continuă promenada încă o milă spre sud se ajunge la peninsula Sidi Abdarrahman, care devine insulă aproximativ concomitent cu Mont Saint-Michel din Franța datorită aceluiași fenomen natural: fluxului oceanului Atlantic.
într-o zi de mai pășeam cu atenție ca să nu alunec pe platforma bolovănoasă, umedă și acoperită parțial cu plante marine care mă conducea spre clădirile văruite în alb, cocoțate pe stînca aproximativ conică, înaltă cam cît un bloc de 10 etaje și cu diametrul la bază de circa 50 de metri din capătul peninsulei Sidi Abdarrahman. Mă însoțea domnul Bahits (Cercetătorul) Aalami (Cosmopolitul), profesor universitar de sociologie la Universitatea din Casablanca și partenerul meu de tenis. Era ora de început a refluxului și porțiunea lungă de cel mult 100 de metri dintre plajă și stîncă nu mai era acoperită de ocean, lăsînd vederii diferite viețuitoare marine – peștișori, scoici, crabi, melcișori, crevete – vînate de zeci de femei și copii. Uneori, pașii mei făceau ca bolovanii de reazem să se miște, să se ciocnească cu alții, provocînd un zgomot înfundat de apa aflată în apropiere. Din cînd în cînd sandalele mele deveneau dovezi umede ale creșterii nivelului oceanului provocate de venirea din larg a unor valuri mai mari, filtrate de bolovani și transformate prin principiul vaselor comunicante în minijeturi verticale. în urechi îmi intra cîrîit nervos de pescăruși flămînzi, care planau circular în căutarea fructelor de mare rămase blocate pe uscat ca urmare a retragerii apei. La intrarea pe scările care duceau spre vîrful relativ plat al stîncii, de o parte și de alta, numeroși vînzători ambulanți țineau calea trecătorilor oferind lumînări pentru… „baraca” (binecuvîntare), apă parfumată cu flori de …„burțuqal” (portocal), porumbei… „muharam” (sacri), cocoși …„sauad” (negri) pentru sacrificare, cubulețe combustibile producătoare de fum… „aatrii” (îmbălsămat), borcănașe umplute cu …„dihan” (pomadă), care atrage sau alungă „jinn” (spirite) benefice, respectiv malefice.
Am rezistat tentației de a cumpăra asemenea substanțe utilizate în „ruqia” (magia) albă sau neagră și am ajuns sus, unde am început să ne plimbăm pe cele cîteva străduțe înguste, mărginite de căsuțe văruite în alb și cu tîmplăria vopsită în albastru, care duceau, toate, spre ocean. Deodată m-am simțit tras de manșeta pantalonilor mei albi, estivali, de doc subțire. Un bătrîn cu fața numai riduri, așezat pe pragul unei uși de lemn ferecat, cu un zîmbet larg, care lăsa vederii dantura redusă numai la patru canini lungi și îngălbeniți, ne invita mai mult prin semne și în cîteva cuvinte arabe să intrăm într-o căsuță joasă cu acoperiș de zidărie sub formă de cupolă, terminată în vîrf cu o sferă de bronz încastrată într-o montură de mortar. „Aji fi-l mazar dial murabit (Veniți la locul sfînt al murabitului) Sidi Abdarrahman!” au fost cuvintele deslușite de mine în darija, dialectul magrebian al limbii arabe. Deasupra ușii am văzut o plăcuță pe care se găsea o inscripție în arabă: „mahtsur lir-rum” (Interzis creștinilor). Evident că nu am răspuns favorabil invitației bătrînului paznic și ghid, dar două marocance au dorit să intre în interior, ceea ce mi-a permis să zăresc în interior, la lumina venită prin cadrul ușii deschise și la obscuritatea care intra printr-o „șubac as-saghrir” (fereastră cu grilaj de dimensiuni mici) situată pe peretele opus, două morminte, așa cum mai văzusem în cimitirele musulmane.
– Mormîntul din dreapta este al lui Sidi Abdarrahman Ibn Jilal, iar cel din stînga este al servitoarei lui fidele, m-a informat Bahits.
– Ce este, de fapt, un murabit?, am dorit eu să mă edific.
– în limba arabă, cuvîntul „murabit” înseamnă o persoană aflată în „riba”, adică într-o fortificație. Inițial, în aceste mînăstiri locuiau „qurra”, adică recitatorii Coranului, „muhadițun”, adică transmițătorii vorbelor și faptelor Profetului Muhammad, „faqaha”, adică specialiștii în legislația islamică, precum și „zuhhad” (pustnicii). Ulterior, misionarii Islamului în Nordul Africii au fost denumiți „murabitun” (almoravizi). în secolul XIV, cînd s-a format „tariqa”, adică ordinul religios sufist al lui Abu Madian, murabiții au fost reprezentanții misticismului islamic.
– Ce sînt sufiștii?, am continuat eu cu întrebările.
– în limba arabă, cuvîntul „țasauuf”, care înseamnă sufism, dar și a se îmbrăca în lînă, provine de la „suf”, adică lînă, deoarece primii sufiști purtau ornamente vestimentare din lînă. Sufiștii sînt mistici musulmani. Ei mai sînt cunoscuți sub denumirea de „fuqara” (săraci), cuvînt care la singular are forma „faqir” și a fost introdus în limba franceză.
– Aaa…și în limba română există acest cuvînt, cu înțelesul de ascet musulman sau hindus, dar, prin extensie, și de prezicător, iluzionist, îmblînzător de șerpi, am intervenit eu.
– Misticismul islamic, a continuat Bahits, a parcurs diferite etape: 1) apariția ascetismului timpuriu; 2) dezvoltarea misticismului clasic spre dragostea divină; 3) apariția și proliferarea ordinelor religioase ale misticilor. Ascetismul timpuriu se distingea prin rugăciuni ținute în timpul nopții. Misticismul clasic susținea purificarea sufletului în vederea întîlnirii cu Allah. Ordinele religioase ale misticismului arab, adică ale sufismului, au apărut în jurul unor oameni care predicau această învățătură. Secolul XII a fost perioada de aur a sufismului.
– Mulțumesc, Bahits. M-am lămurit în linii mari. Spune-mi cîteva cuvinte despre murabițul al cărui mormînt l-am zărit mai devreme.
– Povestea vieții lui Sidi Abdarrahman este incertă. După unii specialiști, murabitul a fost un om analfabet, care s-a retras pe această stîncă pentru a duce o viață de pustnic. El petrecea mult timp privind oceanul și cîntînd la fluier. Poseda puterea să vindece femeile care nu aveau noroc în dragoste sau nu puteau face copii. El le așeza pe marginea stîncii cu părul în vînt pentru ca demonii oceanului să le alunge spiritele malefice. Dacă acest tratament nu dădea rezultate, el le recomanda băi la… pielea goală într-o grotă aflată la baza stîncii cu deschiderea spre larg, care să le ferească de privirile indiscrete, timp în care veșmintele lor erau întinse pe frînghii. După moarte, datorită miracolelor realizate, Sidi Abdarrahman a fost sanctificat de către regele Muhammad V. Și în prezent vin unele femei care intră în grotă și se scaldă în ocean. Aici este un adevărat pelerinaj mistic.
– Sînt multe marocance nefericite în dragoste, am dat eu glas unei constatări, privind numărul mare de… chiloți și sutiene întinse pe frînghii…
r-o montură de mortar. „Aji fi-l mazar dial murabit (Veniți la locul sfînt al murabitu

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!