1001 impresii din lumea arabă

Un ghiaur palestinian

Doru CIUCESCU

în cei opt ani, cît am acordat asistență didactică în Algeria și Maroc am auzit vorbindu-se despre mine, mai mult sau mai puțin șoptit, că sînt un… „ghauri”, adică un nemusulman, termen menționat în dicționarele român-român sub o formă deformată: ghiaur, cu explicația că este „un cuvînt batjocoritor cu care turcii numeau în trecut pe cei de altă religie decît mahomedană”. Acest epitet nu mă deranja numai la gîndul că din cei peste cinci miliarde de oameni, cîți au fost recenzați în ultima decadă a mileniului al doilea, făceam parte din grupul majoritar de aproximativ patru miliarde de… ghiauri: creștini, mozaici, hinduiști, confucianiști etc., dintre care nu puțini sînt urmașii beduinilor din țările Golfului.
Am avut ocazia să cunosc, la biserica greacă din Casablanca, mai mulți arabi care se închinau la Dumnezeu-Tatăl și la Hristos-Fiul, altfel spus erau… ghiauri. Unul dintre ei se numea Ghauri (Nemusulman) Filistini (Palestinian), un tînăr de înălțime medie, grăsuț, cu un ten alb, care se distingea de la prima vedere prin chelia timpurie, nasul acvilin și ochii negri, pătrunzători, „cîntăritori”, ca ai negustorilor cu experiență. L-am mai întîlnit și pe terenurile de tenis din Casablanca, unde l-am auzit conversînd cu diverși oameni în arabă, engleză și franceză. Avea acel aer superior, de om fără grija zilei de mîine, care a cutreierat lumea în lung și în lat, de la care poți afla multe lucruri… enciclopedice, prezentate într-o succesiune… caleidoscopică.
S-a întîmplat ca într-o seară de mai a anului 2000 să asist la un apus de soare roșu și mare cît roata carului în albastrul de cerneală al oceanului Atlantic, în compania lui Filistini, cu care m-am întîlnit cu totul întîmplător pe terasa unei cafenele din stațiunea balneo-climaterică Aain Dziab (Izvorul Lupului). Amîndoi contemplam fenomenul ceresc în plină desfășurare, timp în care sorbeam la intervale rare din paharul cu ceai fierbinte de mentă.
– La această oră, soarele este deaupra creștetelor americanilor din Carolina de Nord, de la celălalt țărm al oceanului Atlantic, a rupt tăcerea companionul meu.
– Ați fost acolo?, am tresărit eu cu o întrebare.
– Da, am fost în S.U.A. la niște rude din Orlando, un frumos oraș din Florida, unde s-a închegat o mare comunitate de musulmani.
– Ooo! Ați călătorit deja mult la vîrsta dumneavoastră, am exclamat eu.
– Am călătorit mai mult forțat de împrejurări, ca orice palestinian. Eu m-am născut – și Filistini a făcut o pauză care să-mi atragă bine atenția și să savureze efectul produs de spusele lui asupra mea – la… Nazaret.
– Aaa! Aceasta este explicația că sînteți creștin, am încercat eu o glumă.
– Nu neapărat! La Nazaret s-au născut mulți mozaici, creștini și mahomedani. Chiar și Hristos a avut mamă de religie mozaică, care ulterior s-a convertit în Creștinism. De altfel, istoria familiei mele este atît de încîlcită încît unele perioade sînt neclare și nu mă refer la negura vremurilor, ci la stră-stră-stră-străbunicii mei.
– Aș dori să-mi relatați o parte din această istorie, dacă se poate, l-am rugat eu pe Filistini, avînd grijă să comand încă două pahare cu ceai.
– Ăăă, nu știu cu ce să încep. în a doua jumătate a secolului al XIX-lea strămoșii mei dinspre tată erau arabi și locuiau la Ierusalim. La insistențele stareților mînăstirilor, care înfloriseră ca ciupercile în zonă în timpul și după cruciade, ei s-au convertit pe rînd, contra cost, la religia catolică, protestantă, ortodoxă greacă și chiar… proslavnică. Din acest motiv, tribul de beduini al strămoșilor mei a luat denumirea de Ghauri, adică nemusulman.
– Aaa! Despre acest tip de convertire religioasă a menționat Dimitrie Bolintineanu, un scriitor român care a vizitat regiunea în 1853, am avut eu un moment de bună aducere de minte.
– Da, așa erau timpurile. Strămoșii mei erau beduini săraci și se angajau la mînăstiri pentru diferite munci, în special pentru protecția caravanelor cu pelerini care făceau traseul Ierusalim – Nazaret – rîul Iordan. încet-încet, la insistențele, cum spuneam, „sunătoare” ale egumenilor mînăstirilor, tribul strămoșilor mei a părasit Islamul pentru Creștinism. Apoi, un strămoș de-al meu s-a căsătorit cu o evreică foarte bogată fugită din Rusia țaristă în Palestina. Deoarece luptele dintre evrei și arabi se întețeau, ei au fugit în Egipt, oprindu-se la Alexandria, care era un oraș mult mai calm, cu multe consulate. De asemenea, datorită războaielor dintre ruși și turci, ei și-au ascuns originea parțial rusă și au cumpărat pașapoarte ale României, țara dumneavoastră, de la consulul onorific din Alexandria, care, de fapt, era un evreu care nu pusese piciorul în această țară.
– Foarte interesant, continuați, l-am rugat eu pe Filistini, avînd grijă să-l invit să înceapă ritualul sorbirii celui de-al doilea pahar cu ceai de mentă.
– Ulterior, strămoșii mei s-au îmbogățit foarte mult făcînd comerț maritim în Egipt pînă în 1952, cînd regele Faruk I a fost detronat. Atunci, o parte din rudele mele au fugit în S.U.A. iar altele, printre care și părinții mei, s-au întors în locurile străbune din Israel, stabilindu-se la Nazaret, în Cisiordania. Acolo ne-am născut eu și frații mei. După războiul zis „de șase zile” din 1967 cu Egiptul, părinții mei au fugit în S.U.A., iar frații mei s-au stabilit în Brazilia, Canada, Franța, R.S.A. Eu am ales Marocul, unde mă ocup de afaceri imobiliare. Construiesc clădiri pentru apartamente de lux sau birouri terminate în proporție de 95 la sută, pe care le las așa pentru a nu plăti impozit pe ele și aștept un cumpărător. Cîștigul este aproape dublu față de investiție.
– Cum se poate ajunge la o încetare a conflictelor din Israel, avînd în vedere că dumneavoastră cunoașteți foarte bine problemele de acolo?
– Eu, în calitate de creștin, dar și de bun cunoscător al Coranului și Talmudului, consider că este necesar ca cele trei religii care coexistă în Israel să fie reformate astfel: a) dogmatic: a1) renunțarea la ideea superiorității unei religii față de cealaltă; a2) renunțarea la propovăduirea faptului că prin lupta pentru o religie poți deveni martir și să ajungi în rai; b) administrativ: b1) admiterea în locașurile de cult a tuturor credincioșilor, indiferent de religia lor; b2) instituirea pe o anumită suprafață din Ierusalim a unui stat clerical al celor trei religii, denumit Canaan, numele biblic străvechi al Palestinei, după modelul Vaticanului din Roma. Așa va veni ziua cînd veți avea voie să vizitați la Ierusalim moscheea „Al Aqsa” (sec.VIII e.n.), precum și „Zidul Plîngerii”, vestigiul părții vestice a templului mozaic, care a fost frumos decorat la comanda regelui Herod I (sec.I î.e.n.).
– Ca să apuc această zi, cred că mi-ar trebui să trăiesc tot atît de mult ca… Matusalem, patriarhul biblic, am dat eu glas unei mari îndoieli.
– Nu se știe! Pînă atunci pregătiți… banii de voiaj, măcar pentru a vizita biserica Sfîntul Momînt (sec.IV e.n.), tot din Ierusalim, m-a încurajat Filistini. ceai.
– Ăăă, nu știu cu ce să încep. în a doua jumătate a secolului al XIX-lea s

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!