Doru CIUCESCU
Cel care parcurge Piața Națiunilor Unite din Casablanca este impresionat de monumentalitatea clădirilor înconjurătoare și a fîntînii arteziene din mijlocul ei. Calea principală de acces este bulevardul Hassan al II-lea, care taie această piață în două părți inegale, deoarece una cuprinde primăria și palatul justiției, iar cealaltă – palatul poștei și fîntîna arteziană. Aici este unul dintre locurile preferate de „bidaui” (nume dat locuitorilor din Casablanca) pentru a face o promenadă în serile din luna ramadanului.
… Era ora 22 și în piață se formase un maxim de afluență. Printre ei am sesizat prezența pitorească a vînzătorilor de apă, îmbrăcați mereu în costume de culoare roșie, asemănătoare cu cele ale lui Moș Crăciun. Nu i-am văzut niciodată purtînd barbă. Capul lor este protejat cu pălării de paie acoperite cu aceeași pînză ca a costumului, avînd borurile mărginite de ciucurași roșii de lînă. Apa este păstrată într-un burduf sprijinit pe șold, confecționat din blană de capră, fiind prevăzut cu un tub lung pentru evacuarea apei, care mi-a făcut impresia unui cimpoi scoțian. Cureaua care susține burduful este trecută în diagonală peste umăr. De cele două pînă la trei cîrlige ale curelei atîrnă cîte o cupă din cupru aurit. Încercasem mai demult, într-o amiază toridă, să beau apă de la unul dintre acești vînzători ambulanți și am constatat că este surprinzător de rece. Am reușit să-mi explic acest paradox cînd am văzut că vînzătorii udau din cînd în cînd părul de capră al burdufului. Sub influența căldurii se produce o evaporare puternică a apei din exterior, care are ca efect răcirea apei din interiorul burdufului.
Mă apropiasem de fîntîna arteziană puternic luminată, unde localnicii priveau cu încîntare nedisimulată succesiunea celor 30 de jocuri de apă. Această bogăție de lichid vital îi reconforta pe urmașii beduinilor din deșertul Sahara. Acolo i-am întîlnit pe Jamila (Frumoasa), studenta mea și pe prietenul ei, Mahmud (Slăvitul), o cunoștință mai veche de a mea. Jamila își merita numele. Era îmbrăcată cu o rochie ușoară, vaporoasă, lăsînd să se întrevadă bustul bogat și fundul ușor înălțat, ca al negreselor, care privit din spate avea un contur de inimă. Părul negru, lăsat lung și pieptănat cu cărare pe mijloc, contrasta puternic cu tenul ei alb. Ochii ei erau mari, lascivi, de culoare verde, caracteristic berberilor din munții Kabiliei din Algeria. Mahmud era un tînăr de statură mijlocie, cu tenul închis, ușor gălbui. Părul lui era negru, tuns scurt și dat cu gel. Buzele lui cărnoase erau deosebit de senzuale. Ne-am strîns mîinile cu multă căldură și Mahmud, care se întorsese din America de cîteva zile, a ținut să facă remarca:
– Această fîntînă arteziană îmi amintește de Niagara Falls (casacada Niagara). După cum știți, datorită rezultatului excepțional obținut la testul TOEFL (Test of English like Foreign Language), am cîștigat o bursă la Massachusetts Institute of Technology (Institutul de Tehnologie din Massachusetts) din Cambridge, care este despărțit de Boston doar de rîul Charles. Într-un week-end am plecat cu autocarul Companiei Grey Hound (Ogarul Cenușiu) ca să vizitez Niagara Falls.
– Aa, l-a întrerupt Jamila; chiar dacă n-am fost acolo, am citit mult despre Niagara Falls. Ea se găsește pe rîul Niagara. Este formată din American Falls, care este situată pe teritoriul american și Canadian Falls, denumită și Horseshoe Falls, care este mărginită de teritoriul canadian. Cele două cascade sînt separate de Goat Island (Insula Caprei). American Falls este mai mică, avînd o cădere maximă de 30 de metri. Pentru a putea fi admirată mai bine, pe teritoriul american a fost construit Prospect Point (Punctul de perspectivă), o platformă în consolă executată din metal și sticlă, situată la înălțimea de 25 de metri, care ajunge pînă la mijlocul rîului Niagara. Cablurile care susțin Prospect Point sînt fixate de turnul Observation Tower (Turnul de observație). Cu ajutorul unui ascensor se poate urca în vîrful turnului pentru a avea o vedere mai bună a cascadei sau se poate coborî la nivelul debarcaderului, de unde se poate lua vaporașul denumit Maid of the Mist. Cu acest vaporaș se poate face, pe durata unei jumătăți de oră, turul celor două cascade și se poate intra în ceața care se formează la baza lor.
– Da, așa este, a întrerupt-o Mahmud, puțin nemulțumit că i se luase plăcerea de a ne arăta talentul lui de povestitor. Pentru a se ajunge la American Falls toate drumurile trec prin Prospect Park, în care se găsește tot ce-și dorește un turist, de la biroul de informații la magazinele de suveniruri. Prin Horseshoe Falls curge 90 de procente din debitul de apă al rîului Niagara. Are căderea maximă de 58 de metri. Pe teritoriul canadian se găsesc 3 turnuri de observație: Skylon, Minolta și Maple Leaf Village. Ele sînt mult mai mari decît Observation Tower. Acolo mi-ar place să petrec luna de miere…
La vederea unui vînzător de apă Mahmud s-a oprit din expunere și a comandat trei cupe de apă, cîte una pentru fiecare. Nu l-am lăsat să plătească. M-a costat în total 60 de cenți marocani (100 cenți marocani # 1 dirham # 0,1 dolari americani). Apa era foarte bună la gust, asemănătoare cu apa care putea fi băută la orice robinet din Casablanca. Calitatea excepțională a apei se datora faptului că producerea și distribuirea ei fusese concesionată de către primăria metropolei marocane companiei franceze Lyonnaise des Eaux.
– Cum este apa la „Baco” (Bacău)? m-a luat prin surprindere Mahmud.
– Ăă, „comme ci comme ça” (așa și așa) am răspuns eu, fără entuziasm. Am constat că îmi dispăruse subit plăcerea de plimbare…
Lasă un răspuns