PUR ȘI SIMPLU Cine s-a cocoțat în „vîrful trebii”

Chiar din primele zile ale apariției sale în Parlament, lui Ristea Priboi (PSD) nu i-au plăcut senatorii și deputații. Nu i-au plăcut e puțin spus. Strîmba din nas, se bătea cu palma peste gură, s-a și crucit de cîteva ori. Cum de-au ajuns ăștia așa sus, se întreba el, cînd „organul abilitat” îi avea la dosărel ca persoane periculoase? Unele persoane, care erau de „încredere”, ca Adrian Vilău, erau tracasate tot timpul, fie de liberali, fie de pediști. Să fi fost Adrian Vilău un tip periculos, cînd, de fapt, el era de-al nostru, turnător cu certificat în regulă și nume schimbat? Nu cumva ăștia de s-au ajuns parlamentari prin tupeu sînt mai periculoși? Ia să fi „lătrat” înainte de ’89 un Radu F. Alexandru, așa cum o face acum, nu stătea el frumușel după gratii sau tăcea pentru totdeauna mirosind florile pe la rădăcină?

A fost de-ajuns ca un muncitor, bătut zdravăn la Brașov în ’87, să-l recunoască, sau altul să crîcnească la trecutul lui Ristea Priboi, că și sărea vehement la gîtul individului, răcnind în gura mare că, vezi Doamne, el, Priboi, e lucrat politic, că el a fost „sfînt”, un biet spion care apăra patria de imperialism și de hoții de capitaliști care ne furau nouă tehnologiile învechite, furate tot de la ei. M-am mirat și eu de unde atîta vehemență la Ristea Priboi, dar nu trebuia să mă mir. Știam că e cusurgiu, că tuturor le caută bube în biografii. Săptămîna trecută – cum, necum – a transpirat în Parlament cum că Ristea Priboi a fost ofițer politic sadea, cadru cu carte de munca la Securitate și tocmai de aia s-a cocoțat el în Parlament. Ba, încă șeful Comisiei de Supraveghere a SIE. Misiunea lui secretă a fost de a cutreiera Europa și țara și de a întocmi note informative despre întîlnirile generalilor cu amantele lor și, mai ales, despre ce gîndesc spurcații ăștia de intelectuali atunci cînd tac. În special cei din diaspora și de la „Europa liberă”. Se știe că cine tace are gînduri dăunătoare pentru pozitiile, joburile și avantajele noilor democrați, sau mai bine zis, ale foștilor ofițeri politici și turnătorilor, devotați înainte ca și acum. Securiștii și turnătorii au fost între primii care au sărit la funcții înalte, au penetrat partidele politice și s-au asigurat pentru o vreme de condiții optime de existență. N-au fost proști. În orice caz, au avut intuiție. Dacă n-ar fi sărit în scaune parlamentare riscau să-și piardă funcțiile. Și ce să facă? Să stea la coada la forțele de muncă? Să-și ia slujbe modeste, fără secretare, birouri mochetate și mașini la scară? N-au vrut. Cred și eu că n-au vrut. E doar atît de bine să zaci într-o funcție înaltă cu aer condiționat.

De aia nu ne mai mirăm noi deloc de ce nu funcționează ca lumea CNSAS. Eu cred că s-au prășit în forumul legislativ prea mulți priboi, iar în SRI s-au aciuat cam tot aceiași ofițeri direcționati pe poliție politică, cu excepția celor pensionați și prea hîrșiți în supravegherea atentă a „dușmanului de clasă”. Normal că aceștia nu au nici un interes să se afle prea multe din dosarele deținute de SRI. Lumea ar afla cam cine s-a cocoțat în „vîrful trebii”, vorba lui Marin Sorescu. Parlamentul și partidele politice s-au mai potcovit cu asemenea experți în „ochiul dracului”. Acum ar vrea să-i ușuiască, dar bătălia cu aceștia stîrnește prea mult praf pe și sub scena politicii românești. Or, asta nu dă bine la integrare în UE, tocmai cînd monitorizarea este mai severă și mai al dracului de atentă cu viitoarele candidate. (Vasile PRUTEANU)