Cavalerul Luminii a prins teama de ultrasi! In Simbata Mare a postului Pastelui, Luptatorul Arrmaghedonului a descalecat in capitala Baniei dintr-un avion particular, flancat la scara de nu mai putin de douazeci si sapte de mardeiasi, fortosi alesi pe sprinceana si cu pumnii cit nicovalele.
Garda personala – a tinut sa-si explice si motiveze gestul Latifundiarul din Pipera. Cit l-o fi costat distractia asta numai buzunarele lui ne-ar putea spune, dar asta e o chestiune ce tine de orgoliu si epatare, care sint in proprietate privata si iesite de sub controlul interesului public. In fata acestei demonstratii de forta, fanii tulburenti ai echipei craiovene de fotbal au facut pasul inapoi spre a evita ofsaidul cu posibilele lui consecinte: capete sparte, miini rupte si dinti imprastiati pe asfalt. Pacificatorul cu crucea intr-o mina, teancurile de parai in cealalta si soborul de bodyguarzi in spate a relevat, astfel, una din realitatile indubitabile ale timpului prezent: domnia fortei prin „aplicarea constitutiei”; pumnul si palma versus ratiune. Si cu asta s-a spus cam totul despre democratia noastra de tip occidental.
Fenomenul – nici prea nou, dar nici prea vechi, prolifereaza si a fost descris cu exactitate de cunoscutul scriitor Dinu Sararu in best-sellerul sau „Ciocoii noi cu bodyguarzi”. Esenta e la indemina fiecaruia: se poarta forta bruta ambulanta capabila si hotarita sa reprime instantaneu si on-line orice tentativa de abordare mai putin democratica a boss-ului; respectiv, a celui care plateste. Oamenii de afaceri sint primii care apeleaza la acest gen de servicii, nu atit pentru nevoia de a se proteja, cit mai ales pentru a-si epata pozitiile. Ei sint/se considera figuri importante si de valoare, drept pentru care isi protejeaza integritatea fizica, intrucit cea morala iese din sfera criteriilor de valorizare si, deci, conteaza mai putin sau deloc. E o moda ce prolifereaza, tinzind chiar sa scape de sub control, cu mardeiasii de profesie in prim-plan. Prin efectul mimetismului ajunge chiar sa ne domine. Oamenii politici au agreat-o, la rindul lor. Pentru ca tine de bon-ton. Protectia e cuvintul la ordinea zilei, cu forta bruta scoasa la inaintare: figuri crunte, amenintatoare, capete tunse numarul zero, costume negre, bastoane de cauciuc si pistoale sub pulpanele hainelor. Cu trese si fara trese. Si toate acestea poarta un nume: protectia vip-urilor. Pumnul in gura si palma peste ochi.
Domnia fortei s-a instapinit iremediabil pina la usile locuintelor noastre. Uneori chiar si dincolo de acestea. Firmele de protectie si paza s-au inmultit intr-o asemenea masura incit numarul lor a scapat de sub control. Plus firmele de elita, cele de insotitori speciali si exclusivi. La angajare, cv-urile trebuie sa raspunda unor criterii speciale, precum greutatea corporala, forta loviturii, performantele in sporturile de contact; mai putin sau deloc – studiile. Care nu se cuantifica. Acesti oameni fac legea, dar tot ei o si aplica. E legea celui mai tare, nu a celui care invoca dreptatea. Agresarea e cuvintul lor de ordine, dincolo de care nu se mai afla nimic, in afara de incasatorii ce suporta politele.
Asa cum s-a intimplat, nu de mult, cu muncitorii de la uzinele Dacia din Pitesti sau cu cei de la combinatul siderurgic galatean. Ori cu reporterii de televiziune care nu au fost lasati sa filmeze in locuri publice, fiind bruscati, injurati, loviti de aceiasi mardeiasi echipati in uniforme de bodyguarzi. Ei sint facatorii de ordine erijati in campioni ai sigurantei individuale si linistei publice. Sub semnul pumnului si al palmei. Gestul lui Gigi Becali si demonstratia de forta a gorilelor lui nu reprezinta decit un adagio al demonstratiilor de autoritate agresiva si dominatoare ce se sustrage spiritului legii, cit mai ale al moralei. Avertizind, ca un ultimatum: cine nu sta cuminte in banca lui face cunostinta cu manierele noastre. Care maniere nu au nimic in comun cu ratiunea si bunul simt.
Lasă un răspuns