Pe pictorul Erik Bobocea l-am cunoscut acum patru ani când, pe holurile Muzeului de Istorie am putut observa o avalanșă de teme plastice și culoare în deplină consonanță cu vârsta micului artist. Vineri, însă, trecând pragul Casei Memoriale „Nicu Enea”, am avut o mare surpriză: micul artist nu mai era deloc mic. Tablourile așezate pe simeză dezvăluiau un diamant brut care, șlefuit cu multă pricepere, începe să se transforme într-o nestemată strălucitoare. Tonurile bine balansate, temele tratate cu mare seriozitate, unele chiar îndrăzneț abordate, nu trădau deloc anii biologici din spatele penelului. De altfel, pictorul Ioan Burlacu, profesorul-îndrumător al micului artist, se destăinuia: „Cu Erik și cu încă alți doi colegi ai lui sunt nevoit să lucrez separat. Cu ei abordez teme pe care le lucrează colegii lor mai mari, de la liceu”. Acest lucru se reflectă în maturitatea picturilor expuse. „Astăzi, Erik ne-a adus spre vizionare niște lucrări deloc copilărești. Ele sunt ecoul picturilor lui Nicu Enea, prezente în această casă”, a subliniat criticul de artă Iulian Bucur în prezentarea expoziției. „Orice pictură poartă o fărâmă de suflet în ea. Nu se poate face artă decât dacă ai un suflet frumos, iar arta este o transpunere a picăturilor de suflet care ne alcătuiesc”, a remarcat, vădit emoționată, profesoara Daniela Bîrzu, directorul Colegiului Național de Artă „George Apostu” din Bacău. Pe micul artist l-am lăsat să se exprime în cel mai natural mod cu putință, prin lucrările sale și, dacă vreți să-i citiți „picăturile de suflet” ale lui Erik, mergeți la Casa Memorială „Nicu Enea”. (Liviu MAFTEI)
Lasă un răspuns