O editură din Bacău îl acuză pe judecătorul Sorin Vasile Curpăn că i-a folosit fără drept numele și a trecut pe cărți ISBN fals. Biblioteca Națională a României confirmă că ISBN-ul de pe una dintre cărți este inexistent. Un asistent judiciar de la Tribunalul Bacău s-a lăsat păcălit de magistrat, a sponsorizat editarea unor lucrări, după care s-a trezit cu plângere penală din partea judecătorului.
Judecătorul Sorin Vasile Curpăn, magistrat la Judecătoria Bacău, și-a trecut în palmares noi practici, unele cel puțin dubioase, altele ilegale. În prim-plan au ajuns din nou vestitele tratate juridice, scoase pe bandă rulantă de magistrat și autoplagiate după lucrări mai vechi ale acestuia. Scandalul cărților autoplagiate, cu zeci de coautori care nu au avut nicio contribuție, nu a rămas fără reacții. O editură din Bacău îl acuză pe judecătorul Vasile Curpăn că i-a folosit fără drept numele pe cel puțin una din cărți. Mai mult decât atât, pe tratat a fost trecut un ISBN (cod de identificare a cărții) fals, după cum ne-a confirmat și Centrul Național ISBN din cadrul Bibliotecii Naționale a României. Cartea „Tratat de științe juridice”, ediție Princeps, apărută în 2008, în două volume, nu există oficial și legal. ISBN-ul trecut de autorul cărții este unul inventat, o înșiruire de cifre, care nu a fost atribuit de editură și nici de către Biblioteca Națională.
„Noi am fost sesizați, cu vreo trei ani în urmă, de un colaborator de-al nostru care a văzut cartea la cineva în garaj. I-a sărit în ochi numele editurii. La scurt timp, a venit la noi Poliția Economică și m-a întrebat tot de această carte. Nu avea ISBN dat de noi. M-am interesat la Biblioteca Națională, au verificat și ei cartea, iar codul nu figura printre cele emise de aceasta. Nu am făcut sesizare. Era începută o anchetă a Poliției și am fost convinsă că se ocupă ei”, ne-a declarat directorul executiv al editurii.
Singurele explicații pentru tertipurile magistratului ar fi de natură financiară și de evitare a unui control asupra publicațiilor. „Codul ISBN este un cod unic de identificare în baze de date naționale și internaționale pentru documentele tip carte, indiferent de format (tipărit, electronic sau online). Codul ISBN este obligatoriu conform prevederilor Legii nr. 186/2003 republicată – Legea Promovării și Susținerii Culturii Scrise”, ne-a informat Mihaela-Laura Stanciu, coordonatorul Centrului Național ISBN din cadrul Bibliotecii Naționale a României. ISBN-urile se dau, în principal, editurilor, dar în număr limitat. Pe baza lor se poate verifica ce s-a editat și poate exista un control asupra publicațiilor.
„Judecătorul Curpăn, autorul cărții, trebuia să depună o cerere cu toate datele legate de autor, titlu, număr de pagini. Cheltuielile cu editura propiu-zisă sunt mici. Dar, ca să ia ISBN de la noi, trebuie trimise zece exemplare din carte la Biblioteca Națională. Or, când scoți 50 de cărți, să dai zece la editură e o cheltuială inutilă. Orice tipografie, centru de copiere putea să-i scoată cărțile. Acestea nu merg pe aceleași reguli, nu au nevoie de ISBN, nu-ți cer acte să vadă dacă sunt copiate, nu te întreabă nimeni nimic. Când ai ISBN înseamnă că ai girul Bibliotecii Naționale și cartea are astfel valoare”, explică directorul editurii băcăuane. „Codul ISBN de pe această lucrare nu a fost atribuit de către Centrul Național ISBN niciunei edituri de carte înregistrate la nivel național. Codul ISBN menționat de dvs. este incorect. În urma verificării bazei de date a Bibliotecii Naționale a României, s-a constatat că lucrarea nu se regăsește în colecția B.Na.R”, a confirmat și coordonatorul Centrului Național ISBN.
Parchetul l-a cercetat, dar i-a dat NUP
Întrebat despre aceste acuzații, judecătorul Vasile Curpăn ne-a răspuns, prin sms: „În legătură cu aspectele semnalate de dvs. există rezoluția nr. 506/2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău din 08.10.2012. Rog să o consultați!” Insistând pentru un răspuns clar – dacă a folosit un ISBN fals și a trecut pe cărți, fără drept, numele editurii – am primit același tip de răspuns: „Aceste acuzații au fost cercetate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău. Numărul dosarului l-am indicat la prima dvs. solicitare”.
Dosarul în care a fost cercetat judecătorul Vasile Curpăn s-a finalizat cu NUP – neînceperea urmăririi penale, adică procurorii nu au găsit nicio dovadă care să-l incrimineze pe magistrat. Dosarul indicat tocmai de judecătorul Curpăn cuprinde însă declarații și probe ale unui asistent judiciar de la Tribunalului Bacău, atras de Curpăn în afacerea cu lucrări științifice, păcălit să sponsorizeze editarea cărților și dat ulterior pe mâna procurorilor. Mai ales că magistratul avea grijă să nu încheie niciun contract de colaborare sau editare.
„Judecătorul Sorin Vasile Curpăn a insistat și mi-a propus să îl ajut să își tipărească lucrarea și m-a determinat să accept propunerea lui. După timp și efort și cheltuială financiară, am tipărit Tratatul Juridic pentru ca apoi Sorin Vasile Curpăn să îmi facă plângere penală sub pretextul că mi-aș fi însușit calitatea de coautor. Eu am depus efort să îl ajut. Am citit manuscrisul, am făcut corectare, reașezare în pagină, tehnoredactare coperți, am obținut ISBN și am găsit tipografie. Am suportat parțial, alături de un al treilea coautor, costurile de tipar ale tratatului tipărit, sub ISBN-ul Editurii Alma Mater din Sibiu. Dacă aș fi cunoscut adevărul, că Sorin Vasile Curpăn mi-a propus cu viclenie această calitate de coautor, pentru ca apoi să-mi formuleze plângere penală, cu siguranță că nu aș mai fi acceptat în niciun chip să colaborez cu el la tipărirea acestei cărți”, a povestit anchetatorilor Gioni Popa Gavrilovici. Acesta susține că a suportat jumătate din costurile cu tipărirea tratatului, adică 3.900 lei.
În dosarul penal deschis de procurori în 2009 pe numele lui Gavrilovici, ca urmare a plângerii lui Curpăn, s-a decis neînceperea urmăririi penale. În 2012, Gavrilovici este cel care face plângere penală împotriva lui Curpăn, pe care îl acuză de fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals, fals în declarații, înșelăciune, denunț calomnios, tipărirea și punerea în circulație a unei ediții pirat, neînregistrată legal și oficial. Procurorii au decis însă NUP și în cazul lui Curpăn. În consecință, Gavrilovici a decis să se adreseze instanței și a depus o plângere împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel. El a cerut casarea rezoluției și continuarea cercetărilor împotriva judecătorului Vasile Curpăn. „Referitor la falsul în declarații, soluția procurorului este netemeinică și nelegală. Prin plângerea penală pe care Vasile Curpăn a formulat-o în dosarul din 2009, el a declarat în fals că ar fi publicat , în 2008, în ediție princeps, la o editură din Bacău. În baza acestei declarații false s-a pus în mișcare cercetarea penală împotriva mea, în mod neîntemeiat, și a fost reținut acest fals ca fiind real”, susține în plângere Gavrilovici.
În septembrie 2012, el a depus o probă nouă în dosar – adresa trimisă de Centrul Național ISBN din cadrul Bibliotecii Naționale, care confirmă că ISBN-ul trecut pe cartea lui Vasile Curpăn nu a fost dat de Biblioteca Națională și că lucrarea judecătorului nu se regăsește în colecția B.Na.R. La dosar s-a atașat și adresa din 2010 a editurii băcăuane către Serviciul Investigarea Fraudelor din cadrul Poliției Bacău. Din toate aceste noi probe, spune Gavrilovici, rezultă săvârșirea infracțiunilor de fals în declarații de către magistratul Sorin Vasile Curpăn. O altă adresă a Bibliotecii Naționale, trimisă în august 2012, menționează că pentru o lucrare, în totalitatea ei, trebuie emis un cod ISBN general și câte un cod ISBN specific fiecărui volum. „Or, tratatul în ediția pirat 2008 a lui Sorin Vasile Curpăn, deși e tipărit în două volume, prezintă un ISBN unic, în loc de trei ISBN-uri”, punctează Gavrilovici. El mai reclamă că procurorul de caz a omis aceste adrese care ar fi determinat începerea urmăririi penale împotriva lui Curpăn.
Mai mulți “apropiați” au picat în capcana magistratului
Gioni Popa Gavrilovici a adus în apărarea sa și declarația tinerei care, la rândul ei, le-a făcut plângere penală lui Vasile Curpăn și Vasile Botomei, acuzați de înșelăciune. Este vorba de tânăra proaspăt absolventă de Drept care a fost convinsă de Curpăn să meargă la „baroul” lui Botomei pentru a susține examenul de intrare în avocatură. „Curpăn mi-a propus să mă treacă drept coautor pentru lucrările și . Această propunere a fost făcută după ce am susținut examenul de admitere în avocatură. Trebuia să achit costurile de editare a celor două lucrări, dar fără a încheia un contract scris de editare în calitate de coautor”, scrie în declarația Andreei F. Ea ne-a povestit că visul lui Curpăn este de a scoate în fiecare an cel puțin o carte. Sponsori îi sunt prietenii sau cei nevoiți să-i fie prieteni.
„Erau niște cărți mai vechi, doar coperta trebuia schimbată, apoi reeditate. M-am asociat cu el și mi-a cerut câteva milioane. Am dat un acont de cinci milioane la editură. Am stopat totul când mi-am dat seama că am fost înșelată cu examenul și am cerut banii înapoi”, ne-a mai spus Andreea.
Plângerea făcută de Gavrilovici la Curtea de Apel a fost respinsă ca nefondată. Instanța a menținut decizia procurorilor de neîncepere a urmăririi penale în cazul judecătorului Curpăn. În paralel însă, Gavrilovici a făcut o cerere de strămutare a procesului, care se va judeca pe 11 aprilie.
Lasă un răspuns