• mulți colegi mi-au spus că nu se mai sfiesc să răspundă la nici un fel de întrebare • singurele întrebări care-i deranjează se leagă de fumat și de cît de avuți sînt
Multe persoane se declară nemulțumite de caracterul vulgar al tinerilor de azi. Tot la fel de mulți uită că și în această categorie există o ierarhie care ne diferențiază în funcție de educație, mai bine spus de cei șapte ani de acasă, și de anturajul pe care îl avem zi de zi. În ciuda caracterelor debordante cu care au fost înzestrați unii adolescenți, mă gîndeam că este imposibil să nu existe ceva despre care aceștia să refuze să vorbească. Pornind cu permanenta curiozitate ce mă caracterizează, m-am interesat care sînt întrebările incomode la care nu ar răspunde sub nici o formă tinerii. Căutările mele nu au fost nici pe departe lipsite de surprize. Nu rezist să nu vă împărtășesc colosala mea descoperire: adolescenții nu mai au subiecte de care să se rușineze sau la care să nu poată răspunde. Cei mai mulți au crezut că este o glumă. „Fii mă serioasă! Ce-s alea întrebări incomode? Nu am fost de mult pus/ă în situația de a mă rușina de o întrebare”, mi-au răspuns cei mai mulți dintre colegi.
Doar cîțiva dintre cei întrebați au amintit vag de faptul că nu suportă, de exemplu, discuțiile pe tema „părinți” sau cele aluzive la defecte. Am reușit totuși să obțin și cîteva mărturii mai de substanță: „M-ar deranja să fiu întrebat dacă am antecedente, dar m-ar scoate din sărite și dacă cineva m-ar chetiona cu privire la banii pe care îi am”, mi-a spus Mihai Turcu. Tot în categoria „incomod și stupid”, intră și întrebarea „De ce fumezi?”. Pentru adolescenții de azi, fumatul este o problemă care nu necesită explicații. Trebuie luată ca pe un fapt împlinit, fără prea multe comentarii, că li se face rău săracilor de atîtea întrebări.
În rest, nimeni nu este deranjat de nimic, de parcă tot din jur ar fi perfect și normal. Nici întrebările intime nu-i mai impresionează pe tineri. Sau, mai bine zis, mai ales pe ei. Pînă la urmă e și de așteptat, la cîte înjurături se cunosc și se aplică, nu știu la ce mă mai miră acest fapt. Despre cîte „adrese” nu am luat la cunoștință prin această metodă, cum am mai putea considera noi o banală întrebare ca fiind incomodă?! Dar poate ar trebui să recunoaștem un adevăr care nu poate trece ocolit: chiar nu sînt incomode întrebările legate de „vasta” noastră cultură generală? Eu cred că da, dar, probabil, nu a luat nimeni în calcul această variantă. În mod cert ar fi trecut-o pe lista celor mai insuportabile întrebări. (Roxana POPA)
Lasă un răspuns