Am scris când a fost cazul despre „cotizațiile” benevole în sistemul medical sau de cele impuse de lege (nici acum nu înțeleg de ce) sau de un medic, asistent care a uitat de adevărata sa menire, am scris și despre erorile medicale care au costat vieți, multe vieți omenești. Mă simt datoare să scriu și despre acea categorie de medici care, în ciuda unui sistem sanitar falimentar, s-au încăpățânat să reziste și să-și facă meseria în țară. În condiții improprii, cu salarii de tot râsul, cu aparatură depășită.
Despre acea categorie care s-a săturat de atâtea umilințe, lipsuri și bătaie de joc din partea celor care s-au îmbogățit pe spatele lor și al pacienților și care, cu un tupeu incredibil, spun constant că nu sunt bani pentru dotări, salarii, medicamente. Despre acea categorie care s-a decis să intre în grevă de la 1 iulie. Cu siguranță că pentru această decizie vor fi blamați tot medicii. Pentru că atunci când îți crapă măseaua de durere îți e mai la îndemână să o scuipi pe asistenta de la Urgențe decât să te întrebi de unde pornește criza din sistemul medical. Mereu când s-a întâmplat o tragedie, când ceva nu a mers bine, a plătit cel mic. Și e valabil în orice domeniu. Aș fi vrut să aud, după incendiul de la Maternitatea Giulești, în urma căruia au murit șase bebeluși, că au căzut capete și prin Ministerul Sănătății. Nici risipa din spitale nu s-a lăsat cu sancțiuni.
Se vorbește de contracte dubioase pentru echipamente la suprapreț și stocuri de medicamente care expiră repede, clădiri impunătoare rămase fără utilitate, aparatură ultramodernă de milioane de euro ce zace nefolosită, în timp ce pacienții își plătesc singuri medicamentele și fac kilometri ca să ajungă la un spital în care funcționează tomograful. Chiar Ministerul Sănătății a făcut recent un inventar care a arătat că sunt în țară peste 400 de echipamente performante peste care s-a așternut praful. A fost cineva tras la răspundere?! Situațiile ar fi hilare dacă la mijloc nu ar fi bolnavii, singurii care plătesc pentru aceste nereguli. Nu demult, de exemplu, Spitalul din Botoșani nu a putut da în funcțiune tomograful din simplul motiv că lipseau ușile de plumb. Grav este că multe dotări nu sunt folosite pentru că lipsesc tocmai medicii de specialitate.
De ce? Revenim la aceeași problemă. Salarii mici, bătaie de joc, responsabilitate imensă, condiții mizere, aceleași motive pentru care medicii s-au decis să protesteze. În aprilie anul acesta, Institutul de Cardiologie din Timișoara a făcut un anunț halucinant: medicii de la Chirurgie Cardiacă nu mai pot opera! Conducerea recunoștea că lipsesc medicamentele și s-a depășit numărul de operații estimate pentru decontare! Adică la nivelul Casei de Asigurări de Sănătate e mai rău ca la ruleta rusească. Scapă cine poate, cine prinde rând în față. Dacă vrei să mai trăiești, plătești factura. Dacă nu poți, plătești cu viața pentru care CAS și Ministerul Sănătății au pus cel mai mic „tarif”.
Cătălina CHIFU
laura a zis
E prea usor ca intai sa improsti pe toti doctorii cu noroi iar dupa sa incerci sa repari lucrurile.
Ar fi trebuit sa va dati seama de la inceput ca greseati, nu doctorii sunt vinovati de toate lipsurile care sunt in sistemul sanitar national.Cat despre coruptia din acest sistem e si vina pacientilor ca au acceptat ani la rand aceasta situatie.