Dr. ing. Florin ACATRINEI
Camera Agricolă Judeţeană Bacău
Ce este mai rău decât să găseşti un vierme când mănânci un măr? Să găseşti numai jumătate din vierme! Era o glumă. Dar. ideea că merele trebuie să aibă şi viermi e aproape încetăţenită la noi. Mai circulă şi povestea că străinii luau mere la export doar dacă găseau şi mere cu viermi. Acest lucru le-ar fi indicat lor că merele sunt mai puţin tratate.
Problema este că merele pot fi destul de tratate chimic şi totuşi să aibă viermi. Important este de a cunoaşte biologia acestui dăunător, atât de comun şi totuşi nu pe deplin cunoscut şi efectuarea tratamentelor la momentul când există eficienţă în combatere. Chiar şi în agricultura ecologică sunt metode de prevenire şi combatere biologică, metode care aplicate în deplină cunoaştere a biologiei dăunătorului pot avea eficienţă. Să mai reţinem un lucru: merele ajunse la maturitate şi care au viermi le mai putem valorifica în industrie sau se poate separa viermele, dacă el aparţine generaţiei a doua sau a treia. Viermii generaţiei I determină căderea fructelor în iunie, atunci când acestea au 2 – 3 cm în diametru şi nu pot fi valorificate în niciun fel, reducând substanţial producţia.
Viermele mărului, cu denumirea latină Carpocapsa pomonella, este un dăunător a cărui larvă atacă fructele în special la măr, dar cu o frecvenţă de 5 – 10% o găsim şi în fructele de păr, gutui, nuc, vişin, cais, porumbar şi piersic. Lungimea larvei complet dezvoltate este de 16-20 mm. Larva este albă, cu capul şi plăcile toracice brune. Adultul este un fluture cu deschiderea aripilor de 15-18 mm la mascul şi 17-22 mm la femelă. Au corpul păros şi de culoare brună-cenuşie. Aripile anterioare sunt cenuşii, cu striuri transversale mai închise şi, spre vârf, cu o pată brună în formă de semilună. Aripile posterioare sunt brune-cenuşii, cu franjuri. Ouăle sunt de 0,4 – 0,5 mm, albe, discoidale. Insecta iernează, ca larvă, într-un cocon mătăsos, ascuns în crăpăturile scoarţei pomilor sau țn alte adăposturi. În luna lui aprilie se transformă în crisalidă, stadiu care durează 15 – 30 de zile.
În zona Bacău, în decadele I şi II a lunii mai apar fluturii, care coincide de obicei cu fenofaza de scuturare a petalelor. Fluturii zboară, de regula, seara, la temperaturi de peste 15 grade C. După împerechere, în medie după 3 – 4 zile, depun ouăle, de regulă pe suprafaţa frunzelor (70/80%), pe lăstari şi doar 4-8% pe fructe. O femelă depune 30 – 120 de ouă. Depunerea se eşalonează pe o peroadă lungă de peste o lună. În 10 – 15 zile eclozionează larvele, care se deplasează în căutarea fructelor. Se fixează pe fruct, de pe care rod o suprafaţe de cca 1 mm şi apoi fac o galerie prin care pătrund spre interiorul fructelor. O larvă atacă 2 – 3 fructe. La completa dezvoltare (în 18 – 30 de zile) părăseşte fructul, se lasă pe fir de mătase, îşi găseşte adăpost şi se transformă în cocon. În 15 – 30 zile apar fluturii generaţiei următoare. În zona Bacău, generaţia a II-a apare spre sfârşitul lunii iulie. Există ani când cele două generaţii se suprapun şi ani cu trei generaţii. Fluturii generaţiilor II şi III depun ouăle, de regulă, pe fructe. Combaterea acestui dăunător impune efectuarea tratamentelor chimice, astfel încât insecticidul să surprindă larvele din momentul eclozionării până la pătrunderea lor în fructe. Există şi unele insecticide care acţionează şi asupra ouălor (Insegar – care se poate utiliza la un tratament pentru fiecare generaţie).
Perioada de depunere a ouălor şi de ecloziune eşalonându-se pe o perioadă lungă sunt necesare cel puţin două tratamente pe fiecare generaţie, cu insecticide la interval de 10 – 12 zile între ele. Mai dificilă este stabilirea momentului pentru efectuarea primului tratament. Acesta trebuie să coincidă cu momentul când primele larve eclozează şi este, la generaţia I, la 7 – 8 zile după primele zile când fluturii depun ouăle, iar la a II a generaţie după 4 – 5 zile de la acest moment. Stabilirea începerii depunerii oălor este realizat de direcţiile fitosanitare, care trimit buletine de avertizare. La acest dăunător sunt create şi capcane cu feromoni sexuali la Institutul de Chimie Cluj, cu ajutorul cărora se urmăreşte apariţia şi curba de zbor a fluturilor. Din momentul apariţiei în număr mare a acestora şi când sunt condiţiile climatice de depunere a oălor începe calculul momentului pentru tratament. Orientativ, primul tratament în zona Bacău este la 2 – 3 săptămâni după scuturarea petalelor, în a 3-a decadă a lunii mai pentru generaţia I şi la sfârşitul lunii iulie-începutul lunii august la generaţia a II-a. Gama de insecticide care pot fi utilizate la combaterea viermelui mărului este mare, astfel că nu este cazul să le mai exemplific aici. Sunt create insecticide biologice pe bază de viruşi şi bacterii, dar nu le-am văzut în fitofarmaciile noastre.
Lasă un răspuns