Ce mai zbucium! Ce mai freamat! Toata presa centrala se agita pentru a-si da cu parerea despre un posibil imprumut extern al Romaniei. Presedintele s-a trezit cu fata la popor si a dat buzna in Parlament pentru a discuta despre oportunitatea unei asemenea indatorari a tarii. Vazind aglomerarea de persoane si pareri, am impresia ca nu se mai intelege nimic din chestiunea tratativelor cu FMI si cu alte organisme financiare internationale.
Nu sint mare specialist in finante mondiale si nici nu detin toate informatiile necesare pentru a defini o posibila necesitate a incheierii acordului cu FMI. Insa mi s-ar parea de bun simt sa ni se explice citeva chestiuni simple. Orice om isi pune problema sa se imprumute atunci cind are de rezolvat un proiect material si nu-i ajung resursele. Numai un nebun merge la banca sau la camatar (exista diferente notabile?!…) si ia bani cu dobinda doar ca sa aiba buzunarul plin… De ce sa-ti pui gaj libertatea si bunurile proprii daca nu-ti crapa buza dupa gologani?! Aceasta este chestiunea care n-a fost lamurita de Guvern. Nu a adus in fata natiei un proiect, o strategie de dezvoltare din care sa reiasa ca avem nevoie de bani straini. Abia dupa ce va fi intocmita, discutata si aprobata o strategie anti-criza, cu investitii si cheltuieli concrete, vom putea spune ce vrem sa facem si de ce bani avem nevoie. Deocamdata, atit dinspre Banca Nationala cit si dinspre Executiv vin doar mesaje linistitoare conform carora exista lichiditate in exces in bancile din Romania, ca vom avea o crestere economica anuala pozitiva si ca somajul poate fi tinut sub control. In asemenea conditii ce rost are sa batem pe la usile bancherilor straini?! De ce nu mobilizam lichiditatile autohtone? Sint numerosi economisti care dau exemplul Japoniei: acolo, Guvernul a emis obligatiuni si a strins economiile cetatenilor pentru a finanta investitiile publice. Japonezii au inteles ca pot pune la treaba banii lor si iesirea din criza a devenit posibila fara interventii externe.
Auzind argumentele oficiale aduse in sprijinul unui acord cu FMI, ma intreb unde-i minciuna? Ori sistemul bancar romanesc este in pragul dezastrului din lipsa de lichiditati, ori Executivul este santajat de forte externe ce au interesul de a ne lega de niste imprumuturi profitabile doar pentru altii… Ii dau dreptate fostului premier Tariceanu (cel care a guvernat pe datorie…) cind spune ca „un acord cu FMI echivaleaza cu un certificat de incompetenta pentru Guvernul care il semneaza”. Este o recunoastere a faptului ca nu ne descurcam doar cu ce avem. Inseamna ca am ajuns la fundul sacului, ca nu sintem in stare sa elaboram o strategie de criza si ca visam – in continuare – la bunastarea pe credit.
In toata aceasta dezbatere haotica, prezenta presedintelui Basescu incurca si mai mult lucrurile. Declaratiile sale despre „consultarea poporului” cu privire la oportunitatea imprumuturilor externe este cel putin absurda. Guvernul – ca institutie a democratiei reprezentative – exista tocmai pentru a lua si a-si asuma deciziile necesare in momentele dificile. Atitudinea aceasta tribala de a se pune in discutia maselor chestiuni tehnice, de multe ori cu efecte nepopulare, nu are de-a face cu administrarea unei tari. Este un populism ieftin, pagubos si electoral. Doar Fidel Castro s-a dovedit un asa de mare iubitor al acestui tip de „consultare populara”… Dar asta se intimpla doar in Cuba… Oare?…
Lasă un răspuns