Birocrația Casei de Sănătate Bacău, învinsă de Curtea de Justiție a Uniunii Europene

A învins cancerul, dar a pierdut lupta cu birocrația. Diagnosticată, în 2008, cu cancer laringian, cu șanse extrem de mici de vindecare, Elena Luca a găsit puterea să lupte cu boala. Medicii din Viena au salvat-o și i-au salvat și vocea. Dar pentru că birocrația din România e mai presus de salvarea unei vieți, femeia care a fost la un pas de moarte s-a trezit în mijlocul unui adevărat război cu autoritățile, care au refuzat să-i deconteze integral intervențiile și tratamentele din Viena. Judecătorii de la Tribunal au văzut la rândul lor doar litera legii și au preferat să dea o sentință seacă și rigidă, în favoarea Casei de Asigurări de Sănătate Bacău. După ce au studiat cu atenție dosarul, magistrații de la Curtea de Apel au aplicat o procedură destul de rar folosită – sesizarea și interogarea Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE). Răspunsul judecătorilor de la CJUE e mai mult decât concludent – rambursarea banilor nu trebuie condiționată de o aprobare, dacă se dovedește urgența plecării.

Cătălina CHIFU

În septembrie 2008, în urma unui consult medical la București, Elena Luca a fost sfătuită să mai facă o serie de investigații pentru confirmarea diagnosticului de papilomatoză a corzilor vocale. Suferise deja, tot la București, șase intervenții chirurgicale fără niciun rezultat. Medicii i-au recomandat și un consult la un cabinet ORL din Viena. A obținut o programare pentru 23 octombrie. Între timp, calitatea vocii i se agrava treptat. Ajunsă în Viena, a fost supusă unor noi investigații computer tomograf și s-a suspectat o tumoră. A urmat o nouă operație cu prelevare de țesut care a confirmat prezența tumorii, numai pentru biopsia de urgență fiind nevoită să plătească 5.000 de euro. Medicii din Viena i-au dat șanse de vindecare numai în condițiile în care începe imediat tratamentul, chimioterapie și radioterapie. Elena Luca a mers cu rezultatele analizelor de la Viena și la doi medici din țară, care i-au spus că nu are nicio șansă de vindecare cu tratament oncologic, singura soluție fiind laringectomia totală, adică înlăturarea laringelui și protezarea cu o canulă – operație care ar fi dus la pierderea definitivă a vocii. Pentru că tratamentul la Viena era foarte scump – 828 euro pe zi, Elena Luca a fost nevoită să facă prima cură de chimioterapie în țară, la Institutul Oncologic din București. La scurt timp însă de la externare, starea sănătății i s-a înrăutățit și a fost internată în stare gravă la Bacău. Toate speranțele se îndreptau acum spre medicii din Viena. Ca atare, a început să facă demersuri la Casa de Asigurări de Sănătate (CAS) pentru obținerea formularului E112, în baza căruia i-ar fi fost decontate intervențiile și tratamentele de care ar fi beneficiat la Clinica Universitară AKH din Viena. În această stare avansată a cancerului, femeia s-a trezit aruncată în hățișul birocrației. A fost trimisă de la un medic la altul, pentru tot felul de semnături, avize și rapoarte medicale. De fiecare dată când revenea cu dosarul la CAS, i se punea în vedere că mai trebuie ceva. Multe găselnițe, a aflat mai târziu, nici nu erau cerute de lege. Curios este că funcționarii de la CAS nici nu au acceptat să primească cererea pentru formularul E112 completată de Elena Luca, dar nici nu i-au dat în scris răspunsul privind refuzul sau respingerea cererii. „Birocrația era prea mare. Am încercat să continui tratamentul în țară, la Cluj, dar dotările erau necorespunzătoare. Trebuia mereu să întrerup tratamentul pentru că se defecta aparatura”, își amintește Elena Luca.

A împrumutat bani ca să-și salveze viața

În disperarea de a se salva de la moarte, femeia și-a luat gândul de la orice ajutor din partea autorităților și a decis să-și plătească singură intervențiile și tratamentele. A împrumutat bani și a plecat la Viena, unde i se dădeau șanse de vindecare de 80 la sută. „După ce am continuat tratamentul pe cheltuiala mea la AKH, Spitalul Universitar din Viena, am revenit cu documentația și cu raportul medicului curant semnat de un cadru universitar de la Clinica Universitară CFR Iași, unde am stat internată pentru evaluare – explică Elena Luca. Dar dosarul a fost iar respins pe motiv că medicul este specialist ORL și nu este oncolog, deși în cazuri similare de tratament oncologic au fost dosare aprobate de medici chirurgi. La insistențele mele de a lăsa dosarul la Casa de Asigurări, am fost condiționată să las o cerere de amânare a dosarului. Pentru că medicii oncologi nu semnează rapoartele medicilor curanți, cei de la CAS mi-au spus să nu-mi fac probleme dacă vin după efectuarea tratamentului, cel de radioterapie, pentru că vor găsi o cale de a obține banii și după finalizarea tratamentului, prin rambursarea sumelor”. După ce a terminat tratamentul, Elena Luca a avut parte de noi surprize. Din suma totală cheltuită în Viena, de 21.733 euro, CAS i-a decontat doar 4.000 de euro, în baza unui alt formular, E126. „Prin modul cum s-au comportat cei de la CAS, prin încercarea de dezinformare, mi-au încălcat drepturile atât în calitate de bolnav, cât și de asigurat – reclamă Elena Luca. Prin astfel de practici, mi-au pus în pericol viața, prin împiedicarea obținerii tratamentului de care aveam nevoie. Dacă ar fi existat un motiv real al refuzului, ar fi trebuit trimis în scris, nu verbal așa cum nelegal au procedat. Au încercat de fapt să mă păcălească, plătindu-mi cea mai mică sumă, de aceea mi s-a și propus plata după tratament, mizând pe starea critică de sănătate în care mă aflam și pe dezinformarea mea”.
Judecătorii de la Tribunal nu au văzut dincolo de textul legii
Elena Luca a decis, în decembrie 2009, să dea în judecată CAS Bacău. Procesul a durat doi ani, iar în final judecătorii de la Tribunal i-au respins cererea. Reprezentanții CAS Bacău au motivat la acea vreme că Elena Luca „pretinde rambursarea totală a cheltuielilor pe baza unui formular E112 inexistent, după ce ea a efectuat plata serviciilor medicale la momentul acordării, deși rambursarea contravalorii serviciilor medicale în baza unui formular E112 se face conform prevederilor legale, direct între instituțiile celor două state, fără a se achita de către pacient nici un serviciu medical acordat”. Cu alte cuvinte, pentru că și-a plătit singură tratamentul, nu poate primi banii înapoi, dar dacă nu plătea, CAS era obligată să vireze banii în contul spitalului! Și asta pentru că legea permite eliberarea formularului E112 și după plecarea la tratament, în caz de forță majoră. Magistrații de la Tribunal au judecat în aceeași măsură: „Eliberarea formularului E112 trebuie să fie anterioară plății contravalorii serviciilor medicale de către bolnav. În situația avansării de către bolnav a cheltuielilor efectuate cu tratamentul în străinătate, reclamanta obține numai o plată parțială a contravalorii serviciilor medicale. Cererile sunt făcute după ce reclamanta își plătise deja tratamentul în străinătate, situație în care formularul nu mai poate fi eliberat.”

Curtea de Apel a sesizat Curtea de Justiție a Uniunii Europene

O flexibilitate în gândire au demonstrat judecătorii de la Curtea de Apel care, în mod excepțional, au sesizat Curtea de Justiție a Uniunii Europene de la Luxemburg și au cerut clarificări privind dreptul european. Cu alte cuvinte, legile în România sunt atât de prost formulate, încât interpretarea lor poate fi mai curând în defavoarea celor care ar trebui să beneficieze de niște servicii. Curtea de Apel a adresat CJUE mai multe întrebări preliminare și a suspendat acțiunea de recurs până la primirea răspunsurilor. Pe 11 iulie 2013 a ajuns răspunsul CJUE care, de principiu, îi dă dreptate Elenei Luca. În hotărârea CJUE se arată că în condițiile în care refuzul rambursării banilor nu este întemeiat, ci motivat numai de absența aprobării prealabile, cheltuielile suportate de bolnav cu tratamentele în alt stat membru trebuie rambursate în limita cuantumului stabilit de legislație. „În situația în care cuantumul respectiv este inferior celui care ar fi rezultat din aplicarea legislației în vigoare în statul membru al cărui rezident este asiguratul în cazul spitalizării sale în acest din urmă stat, instituția competentă trebuie să acorde în plus o rambursare suplimentară corespunzătoare diferenței dintre aceste două valori, în limita cheltuielilor efectuate în realitate”, completează CJUE. De asemenea, în ordonanța CJUE se precizează că articole din dreptul european se opun interpretărilor care exclud, în toate cazurile, rambursarea integrală a cheltuielilor, doar pe motiv că instituția nu a dat aprobare. „Din cunoștințele mele, nicio instanță nu a mai făcut sesizare la CJUE cu privire la formularul E112 – spune Petruș Flenchea, avocatul Elenei Luca. Hotărârea CJUE are rol de obligare a instanței românești, și nu doar scop orientativ, în măsura în care se suprapune pe legislația românească, coroborat cu probatoriul administrat în dosar”. Conducerea CAS ne-a transmis prin purtătorul de cuvânt, Iulian Oboroceanu, că așteaptă hotărârea definitivă și irevocabilă a Curții de Apel și că până atunci nu face niciun comentariu legat de dosar sau hotărârea CJUE.