Claudiu TĂNĂSESCU
Asociațiile de proprietari din municipiul Bacău, și cred că este valabil pentru toate din țară, au rămas ultima redută comunistă. De la revoluția din decembrie au trecut 24 de ani, dar sistemul care guvernează aceste entități este departe de a se fi schimbat. Au rămas un fel de stat în stat, își fac legea pentru interesul lor. De atâta amar de vreme au reușit să își schimbe doar numele, din asociații de locatari în asociații de proprietari, dar nu și năravul. Deh, acum au un simțământ al proprietății bine dezvoltat, iar cei care au dorit să își întemeieze conform legii, de-a lungul vremii, alte asociații, au avut de luptă cu dinozaurii, care i-au purtat prin tribunale în încercarea furibundă de a-și apăra beneficiile. Nu rare au fost cazurile în care șefii lor au dat birul cu fugiții cu încasările de la populație, președinții au fost prinși cu mâța în sac și fondurile deturnate, harababura prin acte a fost de nedescris, dar nonșalanța, tupeul și nesimțirea de care omul de rând se izbește au rămas aceleași.
Dăunăzi, primarul Romeo Stavarache a vorbit despre reabilitarea termica. Acea campanie de izolare termică a blocurilor din municipiul Bacău, care se realizează fie prin bani de la bugetul de stat, sau mai nou, prin fonduri europene, o idee plecată la nivel european din birourile Primăriei Bacău. Municipiul Bacău, așa cum a anunțat Constantin Apostol, directorul Agenției pentru Dezvoltare Regională Nord-Est, este campion la accesarea fondurilor pe acest segment. Primăria Bacău a depus 43 de proiecte însumând 12 milioane de euro, iar altele sunt în lucru, adunând și ele circa 8 milioane de euro. Avem și noroc, pentru că Piatra Neamțul a declinat programul, iar Vasluiul a depus proiecte doar pentru câteva blocuri. Startul în Bacău este bun, dar ghici de cine de izbim? Din nou! De aceleași asociații de proprietari care nu își fac treaba și nu se ocupă din timp de bucata lor. Acestea ar trebui să strângă semnăturile de la proprietari, prin care populația este de acord cu reabilitarea și condițiile ce o implică. În loc să facă acest lucru, șefii de asociație preferă munca scurtă și cafeaua pe bani mulți. Cele mai mari probleme sunt la acest nivel și, deși legea prevede și ce trebuie făcut în situațiile în care proprietarii sunt plecați la muncă în străinătate, reprezentanții asociațiilor preferă să dea din umeri și să anunțe Primăria că oamenii nu vor să li se reabiliteze imobilele.
Programul de lucru de la asociația de proprietari, locatari sau ce o mai fi ea, este unul râvnit cred de orice salariat din țara noastră. Cui nu i-ar conveni să meargă jumătate de săptămână două – trei ore la munca de birou, iar cealalaltă jumătate să aibă aceleași ore de program în teren? Care teren? Pentru că, la acest nivel, zicerea noastră că „Timpul trecea, leafa merge!” se aplică cel mai bine.
Lasă un răspuns