Pe principiul că timpul nu se măsoară în trecut, prezent și viitor, ci mai cuând în dezvăluire, una a ta însuți în ochii celorlalți prin devenirea ta, absolvenții promoției 1983 a Facultății de Litere, secția Engleză-Franceză din cadrul Universității „Vasile Alecsandri” din Bacău și mentorii lor și-au dat întâlnire, vineri, 23 august 2013, în Aula Corpului D, prima dată după 30 de ani.
O întâlnire specială, la care lacrimile nu au avut voie să curgă decât de fericirea revederii și a dezvăluirii unuia în fața celuilalt, emoțiile – deși evidente – fiind „interzise” de chiar îndrumătorul de an al foștilor elevi, prof. univ. dr. Doina Cmeciu, pentru a nu lăsa loc celor copleșitoare. „Să încercăm să nu avem emoții, pentru a nu ne lăsa copleșiți – și-a început discursul tutorele – să păstrăm doar, concomitent, o fărâmă din ea și o fărâmă de rațiune. Orice curs, după cum știți, are o temă – a continuat, oarecum pedant, prof. Doina Cmeciu – iar pentru acest curs am ales tema shakespeariana «Unfold Thyself!» («Dezvăluie-te!», Hamlet, Actul 1, Scena 1, n.r.), să nu ne gândim nici la ce a fost, nici la ce este sau ce va fi, ci să ne dezvăluim așa cum suntem, reuniți aici, și cei de față și cei care nu mai sunt efectiv pentru că sunt într-o altă existență, într-o flacără a iubirii”.
După stabilirea coordonatelor „atemporale”, tutorele de an a strigat catalogul, invitându-și elevele prezente – adunate din toată țara și străinătate pentru acest prilej – precum și pe profesori să se dezvăluie. Rând pe rând, elevele, la rândul lor acum cadre didactice în mare parte, au luat astfel cuvântul întru (auto)dezvăluirea devenirii lor, toate începând cu recunoștința față de profesorii din timpul facultății. Profesori la care se gândesc în fiecare săptămână și cărora le datorează, mulțumindu-le cu gândul, fiecare succes în carieră. Frumoase, șotioase, cele aproximativ zece-douăsprezece absolvente ale promoției 1983 de la Facultatea de Litere din douăzeci de colegi câți au fost, au reușit, astfel, ascultându-și încă o dată mentorii, să treacă peste timp, pentru a se bucura de magia revederii.
„Ne bucurăm că ne-am recunoscut! Parcă nici n-au trecut 30 de ani, de fapt, pentru mine timpul nu are valoare cronologică, ci sentimentală – a spus prof. Daniela Bîrzu, directorul Colegiului Național de Artă «G. Apostu» Bacău, prima strigată la catalog. Faptul că în toți acești ani am fost ocupată să modelez suflete și caractere și faptul că elevii m-au răsplătit cu dragoste mă fac să spun că sunt fericită. Cu dragoste și recunoștință îi răsplătesc și eu pe cei care m-au modelat și cu dragoste îmi revăd acum colegii. Sunt fericită că ne-am revăzut!”.
După toate cele dezvăluite, absolventele 1983 și mentorii lor au încheiat cursul cu îmbrățișări, covinși cu toții că nu vor mai lăsa 30 de ani între ei, aceasta nefiind însă o promisiune, pentru că „dacă promitem, nu ne ținem de cuvânt”. (M. Rotaru)
Lasă un răspuns