Ministrul Sănătății, Eugen Nicolăescu, vine cu noi idei despre cum ar putea fi degrevate unitățile de urgență ale spitalelor, propuneri care i-au lăsat fără replică pe medicii de familie din plan local. Aceștia, după opinia ministrului, ar trebui, pe lângă programul de la cabinete, să asigure și urgențele minore, astfel încât „presiunea pe camerele de gardă ale spitalelor să fie mai mică”. În acest sens, se va organiza și o rețea de centre de permanență, medicii urmând să fie plătiți în plus pentru acest serviciu suplimentar. De unde vor veni banii și dacă există sumele necesare nu precizează ministrul Sănătății.
Ideea e în felul următor: pacientul sună la numărul de urgență 112, iar dispecerul de serviciu fie îi trimite o ambulanță, fie îl direcționează spre medicul de familie sau centrul de permanență. Mai mult decât atât, se discută despre posibilitatea asigurării de gărzi la domiciliul medicilor de familie. „Ce să vă spun?! Nu mai pot spune nimic. E… ceva greu de comentat – a fost reacția dr. George Coneac, medic de familie și vicepreședintele Colegiului Medicilor Bacău. Noi trebuie să avem un program clar și trebuie să fim plătiți pentru ce facem. De unde o să fim plătiți? La fiecare discuție, pentru fiecare problemă reclamată ni s-a spus că nu sunt bani. Acum vine cu asemenea idei. Că deschide centre de permanență, de exemplu. Fiecare din cei care au condus ministerul a făcut ce a vrut. Unul a închis spitale, altul a deschis spitale, unul înființează centre de permanență. Toată lumea știe că nu este finanțare pentru spitale, pentru medicamente și materiale sanitare. Cu ce să facem centre de permanență, cu ce dotări? Va fi aceeași coadă ca la Urgențele din spital. Și apoi cine îi poate opri pe oameni să nu meargă la Urgențe? Pe de altă parte, noi nu putem să ne depășim atribuțiile, competențele. Dacă moare cineva, cine răspunde? În fiecare zi dl ministru vine cu o altă gogoriță, cum e și aceasta.”
Cătălina CHIFU
Romanica!? a zis
Totdeauna le-a fost frica de centrele de permanenta medicilor de familie. Pentru complexitatea actului medical intalnit aici. Nu mai vine pacientul cronic arhicunoscut pentru reteta gratuita pe trei luni (90 de zile). Vine urgenta! Iar la urgente sunt tamaie! Si mai vine si cu mana goala. Altfel cum s-ar explica faptul ca ‘mnealui George, este tot tanar si vivace, desi sa tot fie vreo 60 de anisori!?