Ieri a fost ziua Serviciului Roman de Informatii. A implinit 19 ani de activitate. Iata, insa, ca si dupa aproape doua decenii de existenta nu a gasit calea optima de a comunica eficient cu societatea. Exista voci (uneori stridente) care pun la indoiala chiar necesitatea acestei institutii fundamentale in structura oricarui sistem democratic. De fapt, principala intrebare la care trebuie sa dam un raspuns definitiv este chiar aceasta: avem nevoie de de o structura profesionista care sa apere din punct de vedere informational Romania? Personal, eu cred ca orice om normal va da un raspuns afirmativ la aceasta interogatie. Ciudat este ca exista citiva „mari deontologi” in mass-media si in societatea civila care nu precupetesc vreun efort pentru demonstra ca „Romania nu are ce secrete sa mai apere!”… Si diavolul se chinuie sa ne convinga in fiecare zi ca el nu exista… Cind vad cu cita patima desfiinteaza, acesti domni si doamne, orice actiune de succes a SRI (destructurarea unor retele de trafic de carne vie sau marfuri de contrabanda, darea in vileag a unor grupuri de interese economice, straine sau autohtone, care controleaza lumea politica etc.), ma intreb daca insii cu pricina nu ar trebui sa fie subiecte pentru structurile de aparare contrainformativa a Romaniei?… Este stiut faptul ca una dintre principalele directii pe care actioneaza asemenea retele in lumea globalizata de astazi este tocmai influenta asupra opiniei publice si manipularea ei. „Agentii de influenta”, infiltrati in structurile politice, economice sau ale societatii civile, sunt extrem de apreciati si cautati. De aceea cred ca pentru noi, oamenii obisnuiti (carne de tun atit pentru serviciile speciale, cit si pentru „subiectii” acestora), important este sa intelegem in ce lume traim si sa definim in mod obiectiv importanta unei institutii precum Serviciul Roman de Informatii.
Dupa 19 ani de activitate, in contul SRI s-au adunat si bune, si rele. Fiecare aspect trebuie judecat separat. Faptul ca unii angajati ai acestei institutii si-au tradat juramintul, s-au pus in slujba unor interese politice conjuncturale sau au profitat de pozitia lor pentru a se imbogati ilicit nu inseamna ca intreg Serviciul este nociv. Ar fi ca si cum am cere desfiintarea primariilor pentru ca undeva, intr-un colt de tara, un consilier intermediaza spaga luata in numele primarului de la intreprinzatorii care au nevoie de certificate si autorizatii pentru a functiona. Sau ar echivala cu desfiintarea Politiei pentru ca vreo 80 – 90 de ofiteri au contrtibuit la eliberarea de permise auto false. In orice institutie exista lepre, dar numarul celor care incearca sa-si faca datoria in mod onest este majoritar. Cel putin asa vreau sa cred, pentru ca in caz contrar ar fi de netrait in aceasta tara.
Si ar mai fi ceva de spus: infractorii (fie ei simpli gainari sau agenti de influenta si spioni cu experienta) s-ar descurca mult mai greu daca am avea, la nivel de comunitate, o minima cultura de securitate. Adica sa intelege noi, cetatenii, ca a trece indiferenti pe linga evenimente ce pun in pericol siguranta noastra echivaleaza cu a deveni complici. In Elvetia – si nu numai – nu poti sa stai mai mult de doua-trei minute in scara unui bloc daca nu locuiesti acolo. Imediat un locatar va suna la serviciile de securitate pentru a informa asupra acestui eveniment. Pare ciudat, dar gestul acelor oameni arata ca au invatat din propria lor istorie ca trebuie sa participe la apararea valorilor personale, comunitare sau nationale. Avem de parcurs un drum lung pina la intelegerea deplina a responsabilitatilor proprii si a necesitatii unei institutii de aparare contrainformativa.
Lasă un răspuns