Stânga milionarilor

În vară, Franța a trecut printr-un scandal politic mai puțin mediatizat în România. Presa pariziană a dezvăluit averile guvernanților socialiști, posesori de conturi prin Elveția. Astfel, președintele Hollande, propovăduitor neobosit al mersului cu trenul, a bătut recordul de impopularitate: 74 la sută! Francezii au o vorbă pentru a-i ridiculiza pe oportuniștii ce se declară socialiști: „gauche caviar”, adică „stânga de caviar”. Pe dâmbovițenii noștri cum, oare, i-am putea numi dacă ar fi să ne luăm după grosimea portofelelor și discursurile arogante?

Sâmbătă, la marea adunare națională a pesediștilor, veșnicul „politician promițător” Mircea Geoană a rostit sentința anului: „Dreapta nu mai are șanse să câștige alegeri în România!”. Nu a spus, însă, cine va învinge… A însăilat o frază despre faptul că „PSD-ul este singura forță politică care are talia de a asigura această tranziție!” (cacofonia îi aparține, iar talia multor membri de partid este semnificativă!). Tranziție către ce? Vrea să spună că stânga (din care crede că face parte) va trăda toate idealurile maselor proletare și va pune umărul la întărirea dreptei?! Zău dacă are vreo logică (doctrinară) discursul său…

Probabil că puseele ideologice se vor accentua în lunile următoare. La alegerile europarlamentare din 2014, formațiunile mioritice vor candida în afara alianțelor conjuncturale din România. Liberalii și pesediștii vor lupta separat pentru aceleași 30 (sau chiar 29) de locuri disponibile în Parlamentul European. De aceea este neceasară o îngroșare (din condei) a diferențelor doctrinare. Ce efect va avea această dispută nu știu. Însă românii vor descoperi pe buletinul de vot că nu mai există USL și că au de ales între socialiștii dlui Ponta, liberalii dlui Antonescu, popularii (vorba vine!) dlui Blaga și vreo câțiva „exotici” de strânsură. Probabil că românii nu vor vota ideologii; își vor vărsa furia și frustrările naționale. Vor sancționa minciuna internă, nu proiectele europene. Și asta nu pentru că nu ar înțelege diferențele dintre socialism, liberalism și demo-creștinism. Ci pentru că s-au săturat de comedia ideologică post-revoluționară. Cum să ții discursuri despre doctrine când trăim în țara în care Traian Băsescu, într-o singură noapte, a trecut un întreg partid, PDL, de la Internaționala Socialistă, la popularii supuși lui Merkel?! Cum să crezi în social-democrație când liderii acestei formațiuni sunt milionari în euro, cu acte în regulă, proprietari de trei, patru case, hoteluri și firme (prin interpuși), posesori de elicoptere și mașini de colecție? La congresul organizat pentru realegerea lui Ponta, Ion Iliescu declara că „PSD este exponentul oamenilor muncii și al salariaților”.

Bătrânul, de când l-au pensionat ăi mai tineri, pare-se că trăiește diverse fantasme: păi care sunt „oamenii muncii și salariații” din fruntea partidului? Tânărul Bănicioiu care cu greu ține evidenta averii sale? Sau poate vicele Dragnea, om din popor, colecționar de conturi? Socialismul acesta „de portofel”, născut din „capitalismul de cumetrie” (definit de Ion Iliescu), nu cred că este „forța învingătoare” la care s-ar fi referit Mircea Geoană sâmbătă, pe la prânz. Într-o țară cu sindicatele distruse sistematic și fără să existe un adevărat partid de stânga (pe care nu mi-l doresc!), oamenii sătui de sărăcie, de ratele la bănci, de șomaj, de umilința guvernamentală se pot îndrepta către anarhie, către doctrinele anti-sistem (cum deja se întâmplă în Europa). Asta este, în 2014, adevărata amenințare pentru România!
Ștefan RADU