Care Romanie?!

Duminica dupa-amiaza, la concurenta cu emisiunile populate de personaje celebre precum Magda Ciumac sau Sexi Braileanca, premierul Boc a invadat micul ecran pentru a ne explica strategia guvernamentala de aburire a crizei. Intr-un limbaj demn de plenarele partidului, a pravalit peste natiune o puzderie de generalitati si promisiuni vagi. A reusit – intr-un timp record, as spune! – sa-i enerveze pe doi dintre cei mai retinuti si politicosi domni: Iosif Boda si Emil Hurezeanu. Ambii abia reuseau, din cind in cind, sa opreasca discursul „aglomerat” al domnului Boc. Acesta repeta intr-un mod agasant asa-zisele masuri anticriza ca pe niste minuni clujene pogorite peste natia aflata in transa. Prim-ministrul stie una si buna: reduce numarul functionarilor (nu conteaza cum si unde), taie sporurile si desfiinteaza cheltuielile cu pixurile. Dl. Boda si-a iesit din titini (cum nu-i sta in fire unui ardelean asezat…) cind si-a dat seama ca dl. Boc are o viziune gresita asupra functiei pe care o ocupa: interesul sau este monopolizat doar de sectorul bugetar. Cei din studiou i-au atras atentia premierului ca Romania inseamna mult mai mult si ca el are responsabilitati fata de intreaga populatie. Intrebat cum va sprijini mediul economic privat, cel care produce banii necesari functionarii Guvernului si diferitelor institutii descentralizate, bilbele d-lui Boc au aratat cit de penibil poate fi un om care si-a atins pragul de incompetenta. In afara de cota unica (mostenita de la liberali) si intarirea rezervelor monetare (aflate in responsabilitatea d-lui Isarescu), premierul n-a reusit sa mai „editeze” vreo alta „genialitate”… Cu asa strategie anticriza deja ma gindesc sa-mi fac niscaiva rezerve alimentare…
De fapt, pentru multi dintre oficialii nostri, Romania tine din Drumul Taberei pina in Balta Alba. Restul este „provincia”, o zona care nu conteaza, care inghite tot ce se decide in Capitala. Asa reactioneaza si televiziunile centrale. Din jurnalele nationale de stiri aflam ce tramvaie nu circula in Ferentari, ce teava s-a spart prin Giulesti si in ce magazine de pe Magheru s-au anuntat reduceri. Din Moldova, insa, aflam doar cite violuri s-au mai produs sau ce spargere s-a mai dat la vreo banca… Asta este Romania lor, alta decit cea in care traim noi.
Si atunci de ce sa ne miram ca premierul nu vede dincolo de umbra Palatului Victoria?! Pentru el, managementul crizei se reduce la consumul de hirtie si cerneala din Cancelaria proprie. Pare ca pentru el nu exista miile de firme mici si mijlocii ignorate la facerea legilor, stoarse prin taxe si impozite aberante, tratate agresiv de Fisc, de agentiile guvernamentale si de toti cei care traiesc din bani publici. N-am auzit sa se fi infiintat vreun grup de studiu care sa identifice masurile pentru sprijinirea acestor investitori si a capitalului autohton. De cite ori vreun chioscar din Roma vine sa deschida un magazin in Bucuresti, el este primit cu onoruri la ministri, la Primaria Generala si chiar la Presedintie. In schimb, de Stefan Vuza (Chimcomplex Onesti) sau Petre Milut, Guvernul nici nu vrea sa auda! Despre capitalistii romani citim doar la rubricile „negre”. Patriciu, Voiculescu, Tiriac sau – mai nou – Popoviciu sint, ce-i drept, mai cunoscuti, insa nu pentru aspectele pozitive ale activitatii lor. Ne ploconim la capitalul extern fara sa vedem resursele nationale. Dupa mai bine de trei luni de guvernare, dl. Boc inca este prizonierul unei Romanii false, doar a lui si a prietenilor sai. Daca nu va deschide larg ferestrele catre tara, va disparea din politica fara sa inteleaga de ce…