Sănătatea Publică, Siguranța Alimentelor, Protecția Consumatorilor – cuvinte golite de conținut și tot atâtea instituții cu nume pompoase care, în timp, și-au pierdut parcă sensul. Și interesul. Mă tot întreb de ceva vreme de ce s-au păstrat aceste denumiri, când atribuțiile, legislația s-au modificat împotriva interesului omului de rând. Când spun Sănătate Publică, de exemplu, mă gândesc la o instituție care protejează, logic, sănătatea, care amendează derapajele altor instituții publice sau agenți economici și informează din timp despre eventuale pericole, riscuri ce ne-ar putea afecta sau la care ne-au expus cei amendați. Pare simplu și așa ar trebui să fie. La noi e însă puțin mai complicat, pentru că Sănătatea Publică pare să fie în slujba privaților și, culmea ironiei, e plătită din bani publici tocmai pentru a proteja interesele agenților economici și altor instituții așa-zis publice. Activitatea Direcției de Sănătate Publică (DSP), și cu siguranță că nu e singura, devine din ce în ce mai opacă. Controalele nu se mai fac în prezența ziariștilor, din ce motiv rămâne la alegerea fiecăruia să-și răspundă, amenzile se fac publice doar ca cifre, fără menționarea celui sancționat. Păi, la ce-mi folosește mie, consumator, asigurat etc.?
Adică să dorm liniștit că DSP, DSV ș.a. veghează, și-au făcut norma de amenzi și au mai bifat un control pentru șefii de la București? Să am încredere că sunt de bună-credință?! Legea, modificată în interesul celui amendat, nu mai permite instituțiilor să facă publice numele firmelor sancționate. Scopul este acela de a le proteja imaginea până la soluționarea eventualelor contestații. Contestații în instanță care, în mod hilar, sunt publice! Dincolo de aceste contradicții legislative, să spunem totuși că acceptăm și înțelegem că și agenții economici trebuie să fie protejați de eventuale abuzuri ale funcționarilor, exces de zel sau alte porniri neortodoxe. Dincolo și de faptul că după un an, poate doi, după ce se termină un proces, nu prea ne mai ajută să știm că un supermarket sau altul vindea produse care nu corespundeau cu mențiunile de pe etichetă sau că un cabinet medical arunca aiurea seringile și alte materiale folosite. Nu înțeleg sub nicio formă de ce o instituție care are ca atribuții protejarea sănătății publice refuză și se teme să spună dacă un anumit supermarket a fost amendat în urmă cu… patru-cinci ani! Informația nu este publică! Și atunci mă întreb: instituțiile și funcționarii plătiți din contribuțiile noastre ale cui interese protejează?
Nici despre încălcarea legii de către instanțele din Bacău care își bat joc de sute de oameni și nu sunt în stare să pună la dispoziție un grup sanitar decent, igienic, DSP nu spune mai nimic. S-a făcut control și cam atât. Ce măsuri s-au luat, dacă s-au luat, aflăm probabil peste cinci ani, în cel mai fericit caz.
Cătălina CHIFU
Și mai grav este că lună de lună, cel puțin un pacient pleacă din spital infectat cu un microb rezistent la antibiotice. Despre infecțiile nosocomiale, aceeași tăcere. Niciun semnal de alarmă, nimeni nu este revoltat. Populația nu are dreptul să fie avertizată, ar însemna să dăm cărțile pe față, fiecare să-și recunoască vina, neputința, să se angajeze să facă ceva, să se verifice cum sunt cheltuiți banii.
Or, aici este problema. Dacă neregulile nu sunt scoase la lumină și oamenii sunt lăsați în ignoranță, autoritățile nu mai trebuie să-și bată capul să găsească și rezolvări. Nu se tulbură apele. Dacă le dai oamenilor informații, le dai putere și e cam riscant, periculos. Ce ar însemna ca toți cei care au ieșit din spital mai bolnavi decât la internare sau au pierdut pe cineva drag să dea în judecată spitalul care le-a nenorocit viața? Ce ar însemna ca fiecare dintre noi să știe că are dreptul la asistență juridică gratuită, dacă posibilitățile financiare nu-i permit să-și angajeze un avocat?
Lasă un răspuns