Despre grupul „petrol” din dosarul „Banca Transilvania” se vorbește foarte puțin, pe șoptite și numai atunci cînd este strictă nevoie să se amintească de el. De preferat ar fi să nu se amintească. Mai toți cei cu care am stat de vorbă au certitudinea că nimeni din acest grup nu va fi nici măcar tras de ureche pentru creditele ilegale angajate la sucursala băcăuană a Băncii Transilvania, darămite să fie deranjat cu audieri de către reprezentanții justiției române. În grupul „petrol” au fost incluse șapte societăți: SC Afido Oil, AS Aranco, SC Metal FER, SC Petrolid, SC Romaga, SC Saltrom și SC Tolecrim. În toate acestea se învîrt nume aproape necunoscute opiniei publice băcăuane.
Pionii din față, adică administratorii care pot fi sacrificați, sînt un anume Ovidiu Căciuleanu și cîteva femei: Iulia Crina Janina Căciuleanu, Ofilia Teodora Licurici și Aura Ariș. Dacă despre cel puțin două dintre persoanele amintite mai sus, respectiv Aura Ariș și Ofilia Teodora Licurici, fostă Mălinescu, se știe că sînt cliente vechi ale comisarilor Gărzii Financiare Bacău, care au instrumentat de-a lungul vremii cîteva dosare în care au fost implicate doamnele mai sus amintite, despre celelalte nu se știe mai nimic, iar cei care știu nu vor să vorbească. Doar așa se poate explica constatarea amară pe care au făcut-o chiar cîțiva oameni din sistemul juridic băcăuan că nimeni din acest grup nu va fi deranjat de oamenii legii. Nici măcar în raportul de control intern al Băncii Transilvania, efectuat de centrala de la Cluj la sucursala băcăuană, nu se spun prea multe despre acest grup. Dacă la celelalte societăți implicate în vreun fel sau altul în dosar se detaliază cu lux de amănunte date despre asociați, sedii, adrese sau modul de derulare a contractelor, despre fimele din grupul petrol totul se limitează la a numi societățile și la a aminti cîteva credite care au fost luate de trei societăți din grup. Probabil cele despre care s-au putut face mențiuni.
Prima societate la care face referire raportul de verificare al Băncii Transilvania de la Cluj este Metal Fer. Firma a luat un credit pentru achiziția de materie primă la sfîrșitul lunii iulie 2000, în valoare de 340 de milioane de lei. Creditul a fost garantat cu bunuri imobile și mobile. La verificare s-a descoperit că banii au fost folosiți nu pentru achiziția de materii prime, ci pentru viramentul a 230 de milioane de lei în contul unei alte societăți din grup, respectiv Tolecrim, 40 de milioane de lei au fost ridicați în numera,r iar cu peste 50 de milioane s-a rambursat o rată la o linie de credit anterioară. După trei zile s-a suplimentat creditul cu încă 80 de milioane de lei, bani care au fost transferați aproape în totalitate în contul societății Saltrom, altă societate din grup, și care au și fost ridicați în numerar. Ulterior, acest credit s-a suplimentat cu încă aproape două miliarde de lei, pentru care s-au depus garanții CEC-uri emise de societățile din grup. În luna mai 2001, creditul a fost suplimentat cu încă 100 de milioane de lei, fără să se întocmească un contract de credit sau un act adițional de sulplimentare a împrumutului. Din această ultimă sumă, în afara a 47 de milioane de lei care au fost ridicați în numerar, restul de bani au fost folosiți pentru achitarea unor rate sau dobînzi.
Cea de-a doua societate la careface referire raportul de audit este societatea Romaga care a beneficiat de credite pentru nevoi temporare de peste 2,4 miliarde de lei, toate garnatate cu CEC-uri emise de societățile din grup. Deși creditele urmau a fi returnate cel tîrziu la sfîrșitul lunii iunie 2001, el este înregistrat la restanțe abia trei luni mai tîrziu. Toți banii din credite au fost fie ridicați în numerar fie transferați în contul altor societăți din grup, pentru rambursarea altor credite.
Ultima societate ale cărei credite sînt oarecum detaliate este Saltrom, care a avut cinci credite temporare, în valoare de 1,1 miliarde de lei. Ele au fost garantate, la fel ca și în cazul celorlalte societăți, tot cu file CEC emise de firmele din grup. Sumele au fost ridicate în numerar sau transferate în contul altor societăți din grup pentru rambursarea altor credite. Ultima scadență a creditelor a fost aprilie 2001, dar au fost trecute la restanțe abia în luna septembrie. La data efectuării controlului, respectiv la sfîrșitul anului 2001, societatea Saltrom era singura din grup care înregistra un debit în valoare de peste un miliard de lei și pentru care nu erau depuse nici un fel de garanții. Mai mult, pe 23 noiembrie 2001, cînd au început să se tulbure apele la sucursala băcăună a Băncii Transilvania, a avut loc și o operațiune bancară destul de ciudată: s-au rambursat dintr-odată debitele restante a șase societăți din grup, a căror valoare era de 3 miliarde de lei, singura care a rămas pe dinafară de această oprațiune fiind Saltrom, cu debit de peste un miliard de lei. La ora actuală, banca nu și-a recuperat nici un leu din restanță, societatea este în faliment, iar administratorii Aura Ariș și Crina Iulia Janina Căciuleanu se pare că sînt fugiți din țară.
Cam la atît se limitează detaliile despre grupul „petrol”. Cu toate acestea, nimeni nu vrea să facă prea multe referiri la acest grup, deși, după cum se vede numele administratorilor nu spun mai nimic. Să fie oare vorba despre teama de cei care se află în spatele lor și care au rulat, de fapt, banii Băncii Transilvania? (Mirela ROMANEȚ)
Lasă un răspuns