Nu știu cum se face, dar majoritatea celor care ajung după gratii se îmbolnăvesc subit, doar-doar vor avea parte de o pedeapsă mai ușoară sau condiții de detenție mai bune. Sub aceste idei preconcepute, justificate în unele cazuri, se ascunde drama unui deținut din Penitenciarul Bacău care, la numai o lună de la arest, a făcut un șoc și a cedat nervos. Starea lui psihică s-a agravat de la lună la lună și, în mai puțin de un an, tânărul de 28 de ani are halucinații, delirează și nu-și mai recunoaște familia. A ajuns bătaia de joc a celorlalți deținuți și a gardienilor din Penitenciarul Bacău.
Deși în mod frecvent este trimis la tratament în spitale din țară, Penitenciarul se agață de o lege aberantă pentru a întârzia eliberarea dosarului medical familiei deținutului, din care ar reieși starea gravă de sănătate a acestuia. În același timp, o instanță oarbă s-a încăpățânat să nu vadă manifestările agresive și comportamentul ciudat la deținutului, inclusiv în sala de judecată, faptul că era bătut crunt și urmele se vedeau clar, și a respins fără motiv expertiza medicală cerută de familie, astfel încât tânărul să poată fi mutat într-un spital pentru tratament, dar și pentru protecția lui. O altă instanță superioară a mers pe mâna primilor magistrați și în decizia luată au cântărit mai greu prejudecățile și nu drepturile omului. Chiar dacă deținutul țipa și arunca cu biscuiți în completul de judecată, instanța a considerat că nu se justifică o expertiză medicală.
La o lună după ce a ajuns după gratii, tânărul a cedat psihic
Alexandru B. (28 de ani) este arestat din iunie 2012 și condamnat de Tribunal și Curtea de Apel la 17 ani de închisoare pentru omor. Familia susține că toată ancheta procurorilor și inclusiv condamnarea au la bază doar declarația unui martor ocular despre care chiar procurorii au spus că are retard mental. Din cei cinci inculpați arestați inițial, unul a recunoscut că a comis singur crima, dar anchetatorii nu au luat în calcul această variantă. Procesul se află acum la Înalta Curte de Casație și Justiție, iar familia lui Alexandru speră ca măcar la recurs să se facă dreptate. „Nu sunt probe împotriva lui Alexandru – susține Elena Bujor, sora lui Alexandru. El se afla din întâmplare în zonă, în apropierea locului unde a avut loc crima, dar nu a participat. Nu s-a găsit sânge pe hainele lui sau pe el. Ciudat este că doar patru dintre cei acuzați au mai rămas în arest și sunt condamnați. Cel de-al cincilea a fost eliberat și a dispărut. A fost achitat, deși era și el menționat în declarația martorului ocular cu retard.” Alexandru – mai spune sora lui – nu avea probleme medicale înainte de a fi arestat. La numai o lună după ce a ajuns după gratii, tânărul a cedat psihic. „Nu putea să conceapă că este acuzat de omor – povestește Elena. Spunea că nu poate să doarmă noaptea, că are halucinații, că aude voci, realiza că o să înnebunească. Era speriat groaznic.”
Familia a cerut ajutor gardienilor din Penitenciar, Poliției și procurorului care instrumenta cazul. Nimeni nu i-a băgat în seamă. Toți au crezut că Alexandru se preface. „Cei din Penitenciar ne-au spus că de ăștia care se prefac ca să scape au mai văzut. Am vorbit cu șefii din arest de la Poliție. Ne-au trimis la Inspectoratul Județean de Poliție. Acolo ne-au învățat să facem o cerere prin care să solicităm control și medicamente. Am făcut cerere, nu s-a întâmplat nimic. Deși Alexandru devenise agresiv și era agitat. Colegii din arest ne spuneau mereu că gardienii îl băteau ca să-l potolească. De multe ori nu îl mai lăsau să vină la vizită. Când venea, nu puteam avea nicio discuție cu el. Nici nu mai realiza pentru ce e închis. Spunea că cel omorât trăiește. Mi-a adus odată o sacoșă în care era un tricou plin de sânge. Gardienii mi-au spus râzând că e ketchup. Și în instanță, de multe ori, l-au adus bătut, vânăt, cu ochii umflați de lovituri. «Îl scoate din cameră și apoi se aude o bumbăceală…», așa îmi povesteau colegii lui. De la cabinetul medical al IPJ ne-au trimis la purtătorul de cuvânt al IPJ, care ne-a spus să mergem în audiență la procuror. Ne-am înscris în audiență la procuror. Ne-a dat afară, a spus că facem presiuni.”
Două instanțe au respins cererea de expertiză medicală
Cei din Penitenciar s-au convins în cele din urmă că Alexandru are nevoie de tratament. Pentru că era agitat și nimeni nu putea sta în celulă cu el, a fost trimis de mai multe ori și internat în spitale-penitenciar din Târgu Ocna sau București. În toate adresele eliberate familiei, Penitenciarul a șters afecțiunea de care suferă Alexandru. De un an și jumătate, rudele lui Alexandru se luptă cu morile de vânt. Legea din România spune că dosarul medical se eliberează doar la cererea scrisă și semnată de deținut. În baza dosarului medical s-ar putea face o expertiză medicală care să arate că deținutul are afecțiuni psihice. Însă, dacă deținutul chiar are probleme psihice, halucinații etc și nu înțelege să scrie o cerere, dosarul medical nu se eliberează. Și ca atare, nici expertiza, care i-ar salva viața și l-ar trimite într-un spital unde să fie îngrijit, nu se poate face. Decât dacă cere instanța.
Bătut, vânăt și umflat la față, agitat, murdar, Alexandru nu a reușit să-i impresioneze pe judecători. Avocatul lui a cerut Tribunalului expertiză medicală, dar solicitarea a fost respinsă. Magistrații nu au fost nici măcar curioși să vadă dacă Alexandru se preface ori nu și nu au cerut Penitenciarului dosarul său medical, internările etc. Cererea de expertiză medicală a fost respinsă pe baza rezultatului expertizei făcute în primele zile de arest, care arată că Alexandru avea atunci discernământ. Tratamentul administrat în Penitenciar este totuși cel necesar unei persoane cu afecțiuni psihice grave. „Cei din Penitenciar ne-au spus la un moment dat că nu au bani de medicamente – își amintește sora lui Alexandru. Am cerut rețeta ca să-i cumpăr eu medicamentele. Medicul psihiatru la care am mers cu rețeta ne-a confirmat că are tratament pentru schizofrenie.”
„Îl pun să bea și apă din WC”
Starea psihică a lui Alexandru s-a agravat de la lună la lună. Nu mai este lucid, nu-și mai recunoaște familia, a devenit violent. Nu mai mănâncă și a încercat să se sinucidă. Acum cântărește în jur de 30 de kilograme. „Când l-au chemat să-i prezinte rechizitoriul arăta ca un cadavru – ne spune, plângând, sora lui. Nu putea să meargă, îl târau… Nu se mai descălțase de pantofi de câteva luni. Avea papucii lipiți de picioare. Picioarele erau răni, carne vie. Un coleg de celulă m-a chemat odată și mi-a spus: «Faceți ceva că ăștia își bat joc de el! Îl pun în celulă cu distruși, care îl bat, ca să nu se murdărească pe mâini gardienii. Îl pun să bea și apă din WC.» La vizită nu a mai fost lăsat, ne spunea că nu vrea să vină. Și în instanță s-a comportat ciudat. A aruncat cu biscuiți în judecători, a țipat, dar nimeni nu s-a sesizat.” Nici Curtea de Apel nu s-a lăsat impresionată de comportamentul tânărului, de rănile de pe față și a respins cererea de exertiză medicală. Singura speranță rămâne la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Acum, apărătoarea lui Alexandru – avocata Daniela Gogan – face demersuri pentru obținerea dosarului medical de la Penitenciar. „Am reușit să vorbesc cu Alexandru și a făcut o cerere în fața mea pentru ca dosarul medical să-i fie eliberat familiei – spune avocata Daniela Gogan. Dar a trecut mai bine de o lună și nu am primit niciun răspuns de la Penitenciar.”
Instanțele din Bacău nu au considerat relevant că deținutul a înnebunit DUP| ce a fost arestat. A contat doar că imediat după ce a fost închis avea discernământ. “Trebuia demult internat într-un spital – spune sora deținutului. Lui Alexandru i se încalcă drepturile în Penitenciar. Este bătut, nu beneficiază de un tratament de specialitate pentru că este scump, iar Penitenciarul nu are bani. Eu am interdicție să mai merg la el pentru că m-am certat cu cei din Penitenciar. 30 de kilograme are acum Alexandru. A făcut o criză într-o seară și l-au lăsat toată noaptea sub duș. Așa, ud, l-au dus dimineață la București. Cazul e strigător la cer.”
Totul e confidențial la Penitenciar
Am prezentat conducerii Penitenciarului toate detaliile acestui caz și toate acuzațiile familiei. Am cerut lămuriri despre starea de sănătate a deținutului, despre cum este tratat de gardinieni și colegii de celulă, dacă primește tratament, iar răspunsul a fost uluitor: „Datele solicitate de dumneavoastră cu privire la această persoană privată de libertate sunt date personale, prin urmare acestea sunt confidențiale – ne explică directorul Penitenciarului, comisar șef de penitenciare Sorin Dîrțu. (…) Referitor la solicitarea de a discuta cu medicul Penitenciarului în legătură cu problemele de sănătate ale unei persoane private de libertate, precizăm de asemenea că este vorba despre date confidențiale, care fac parte din categoria secretului profesional.”
Cătălina CHIFU
Comunitatea europeana drepturile omului…