Am ajuns să mă tem că, la un moment dat, viața mea va depinde de sentința unui judecător. Fără să am un motiv concret să mă tem, ci pur și simplu ca o ipoteză pe care trebuie să o luăm cu toții în calcul. Și teama vine din experiențele de zi cu zi, ca ziarist acreditat pe instanțe, din răspunsurile date la diverse cereri de anumiți judecători despre care mă întreb și nu înțeleg ce caută într-o asemenea funcție. Judecătoria Bacău, și vorbesc de instituția în sine și nu de un judecător anume, pentru că această instituție este condusă (sau ar trebui să fie) de un președinte care nu a reușit să rezolve încă deficiențele, pare să fie o instituție privată sau mai rău. Opacă, reticentă, care duce un adevărat război pentru a ține ziariștii la distanță. Dosarele, de altfel publice, cu mici excepții, par a fi proprietatea unora dintre magistrații care le judecă. Iar interesul presei pentru studiul unui dosar parcă-i scoate din transă. Că e rea-credință e lesne de înțeles. Că se protejează anumite persoane, nici nu încape îndoială. Deși… ca judecător imparțial… Am demonstrat-o cerând la studiu un oarecare dosar cu divorț și minori. Nu a fost nicio problemă, deși în acest caz ar fi fost justificat să nu fie dat la studiu. Însă în momentul în care ne-am interesat de un dosar despre un litigiu al familiei fostului primar al municipiului Bacău, sprâncenele s-au ridicat a mirare. Însăși judecătoarea care se ocupa de dosar și-a rupt din timpul prețios pentru a mă interpela “face to face”. De ce mă interesează, ce anume mă interesează și de ce i-ar interesa pe cititorii ziarului?! La astfel de întrebări, nu poți decât să îți aduni toate forțele, toată răbdarea pentru a rămâne calm, că, vorba aia, e judecător, să încerci să-i explici ce înseamnă informație publică. Teama de care vorbeam nu vine doar din constatarea că în spatele acestui război instanță-presă este rea-credință, ci mai ales din aceea că multe robe ascund foarte multă neștiință. În opinia unei judecătoare, dar implicit și a președintelui Judecătoriei care semnează răspunsul, cererea de studiu a unui dosar, formulată de un ziarist, este o petiție! Nu e o greșeală catastrofală, nu a făcut victime, vorbim totuși de noțiuni elementare. Aceeași judecătoare nu găsește temei legal pentru a pune la dispoziția presei un dosar public! Acum serios vorbind, dacă nu e un avocat/procuror prin preajmă care să indice articolul de lege, magistratul nu poate găsi singur „temeiul”?! Păi, nu știu, să sunăm un prieten! „Aveți obligația de a preciza în cuprinsul petiției informația solicitată și interesul concret al mass-mediei și al societății în difuzarea acestei informații”! Judecătorul care dă un asemenea răspuns judecă dosare? Adică e chestie de logică. Dacă nu-mi dai dosarul la studiu, de unde să știu ce mă interesează? Și „interesul concret al mass-media”? Întrebare de baraj. Acum îmi înțelegeți teama… Aceea că, în lipsa unui avocat, care te costă și cămașa de pe tine și poate nu-ți permiți, judecătorul nu mai găsește „temeiul” și chiar dacă te crede, că doar om e și el, că ești nevinovat, asta e, trebuie să dai banii sau să stai după gratii, după caz.
PS – În „temeiul” deontologiei profesionale, trebuie să precizez că am întâlnit destui judecători care gândesc și în afara indicațiilor avocaților sau procurorilor.
Fratele meu e judecător si știu câte examene dificile a dat si câte mii de pagini a învățat. Chiar președintele țării le inmaneaza decretul de absolvire/numire! Nu cred ca un simplu ziarist, fără studii in domeniu, se poate pronunța asupra competentei unor magistrați. Chiar dacă va câștigati pâinea scotocind in tomberoanele pline de miesme ale instantelor si aveți frustrarea ca nu puteți înțelege unele lucruri, încercați, dra ziarist, sa va abtineti sa faceți judecăți de valoare, ca orice baba pe drumul comunal…
Basescu i-a pus si pe Boc&Ponta prim-ministri, asta nu inseamna ca a facut mare scofala. Judecatorii numiti de el au trecut de alte filtre, care scapa opiniei publice. Abia ulterior magistratii pot sa-si demonstreze calitatile, daca leau.
Domnisoara ziarist, greseala este faptul ca dumneavoastra ati avut sau aveti acces la orice alt dosar!Da, procesul este public-nu dosarul in sine!!!!!!!!!!!!In dosar exista declaratii, plangeri, expertize, etc. care contin date confidentiale sau protejate de lege, cum ar fi:CNPul, adresa, nr. de telefon, anumite aspecte ce au legatura cu viata intima, etc!!!!!! Si dumneavoastra ati putea fi parte intr-un astfel de dosar(chiar ca parat sau inculpat)…..asta nu inseamna ca oricine(fie el ziarist acreditat=Dumnezeu) poate citi plangerea, declaratia sau alte aspecte ce va dezvaluie identitatea, domiciliul sau intimitatile dumneavoastra! De asta judecatorii, procurorii si chiar unii avocati au niste avize speciale si raspund in fata legii! Am vazut cateva articole scrise de dumneavoastra foarte interesante, dar ce m-a frapat a fost faptul ca citati pasaje intregi din niste plangeri sau declaratii!Asta inseamna ca dumneavoastra ati avut in mod incorect acces la anumite aspecte care ar fi trebuit sa fie cunoscute doar de catre organele de ancheta si de judecatori! Sunt anumite aspecte la care nu au acces nici avocatii! Credeti-ma ca in strainatate, daca ati fi redat pasaje din acte oficiale, ati fi raspuns penal si financiar atat dumneavoastra cat si cei care v-au permis/facilitat accesul! Daca dumneavoastra aveti resursele si indemanarea sa procurati sau sa aveti acces la astfel de documente…felicitari…dar nu faceti din asta o regula si in nici un caz e cerinta legala…..ca aberati!
Faceti un sofism, pentru ca dosarul se prezinta intr-un proces public, deci… si el e public. Multor persoane implicate, de o parte sau alta, le-ar placea ca totul sa fie secret, dar etapa asta s-a depasit prin legislatia democratica ce asigura liberul acces la informatii. Ziarul de Bacau nu dezvaluie date personale (CNP, adresa ori alte „intimitati”), cum insinuati, ci informatii de interes public, in conformitate cu legislatia in vigoare.
Mai deranjant este faptul ca un judecator s-a hotarat sa aplice legea si sa intre in normalitate doar pentru primarsau ce o fi ala!
…..si o sugestie de raspuns la titlu…..IN NICI UN CAZ NU O IMPARTE UN ZIARIST!
Ziarul de Bacau nu dezvaluie acele date intradevar, pentru ca ar fi foarte grav! Dar ziaristul care citeste acele documente vede acele date=are acces la ele, iar asta este impotriva legii (Lg677/2001-nu stiu, sigur dar cred ca asta este…ceva cu protectia datelor personale). Va mai pot da un exemplu relevant: procesul este public, dar imaginea unor persoane nu! In acest sens cereti acordul de filmare in sala de judecata, iar daca inculpatul este o persoana potenta financiar ii blurati imaginea de teama unor procese sau penalitati financiare( ca de….omul stie ce drepturi are cu imaginea lui si isi permite). Nici nu vreau sa imi inchipui ce ar putea sa faca un ziarist rau intentionat cu acele date(nu e cazul dumneavoastra), dar cunoasteti cazuri de oameni din presa condamnati pentru santaj! Daca tot vorbim……si in presa bacauana, cea televizata, este un personaj foarte dubios despre care circula unele legende de santaj la persoane publice!(stiti voi cine….ala negru si tupeist) Ideea este ca un ziarist isi poate face meseria legal, iar daca are si anumite surse sau abilitati neortodoxe, sa pastreze secretul, dar sa nu ceara aberatii nelegale si imorala doar pentru a-si usura munca. Cititi legea si dupa aceea reflectati……dar mai intai empatizati cu cel vulnerabil! Oricum felicitari pentru reactie si pentru dialogul civilizat!
@Miranda: Ziarul de Bacau nu filmeaza si nici nu are legaturi cu „ala negru si tupeist”, oricine ar fi el. De blurat pozele oamenilor cu bani, asta nu se va intampla niciodata, exista alte categorii de persoane protejate de lege, indiferent ca au sau n-au „potenta financiara”. In orice caz, fotografii in sala de judecata se fac doar cu acordul instantei, la fel ca accesul la dosare. Magistratii au mereu grija sa limiteze accesul la datele personale din dosar, asa ca fiti fara grija! O zi buna, nu mai insistati, intelegem ce doriti sa transmiteti, dar sunteti in eroare. Incercati in alta parte!
Apropo……speta se prezinta intr-un proces public, nu dosarul! Ca altfel ar agata dosarul de gard! Sper sa nu aveti „norocul” sa fiti subiectul unui proces, iar „cineva acreditat” sa va rascoleasca intimitatile sau datele personale! In occident nici un jurnalist nu se apropie de dosar!