Curtea de Apel a judecat, ieri, ultimul termen în Dosarul „Damaschin” de trafic de persoane, inclusiv minore, urmând ca zilele următoare să dea sentința în cazul celor doi inculpați judecați în stare de libertate.
Aceștia, dar și Parchetul, au făcut apel împotriva deciziei Tribunalului Bacău, prin care Eugen Mihai Mereuță a fost condamnat la 10 ani de închisoare, iar Claudiu Ciucă la 3 ani de închisoare cu executare, acesta mai având o condamnare pentru alte infracțiuni. De asemenea, lui Mereuță i-a fost confiscată suma de 1.468.000 lei, considerată câștig ilicit obținut de pe urma victimelor, și a fost menținut sechestrul dispus în timpul procesului asupra unui autoturism.
La termenul de ieri s-a luat act de procesele verbale privind imposibilitatea prezenței în instanță a părților vătămate și martorilor. În același timp, Eugen Mereuță a insistat să mai dea o declarație în fața instanței, susținând că de când a fost eliberat s-a putut ocupa mai bine de acest dosar și poate aduce probe în apărarea sa. El a vorbit de un denunț care nu a fost înregistrat, diferit de cel prezentat la urmărirea penală, când a fost chemat pentru audieri, despre două declarații date de o martoră, cu scrisuri diferite, semnate una de inspectorul de poliție, cealaltă de procuror, dar cu semnătură identică. „Sunt acuzat că din 2002 am făcut trafic de persoane și proxenetism – a declarat Eugen Mereuță. Eu m-am mutat în București în martie 2004, așa cum rezultă din actele de identitate ale mele și soției și din fișa matricolă a copilului. Monica Ș. dă șase declarații contradictorii. În perioada în care martori declară că eu făceam trafic, eu eram plecat în străinătate. Am luat și șase amenzi de circulație în străinătate: una în Ungaria, două în Spania, una în Olanda și două în Germania, în perioada 2003 – 2005. În 2002 nu am fost niciodată în București, în 2003 de două ori am fost – o dată trei zile când am cumpărat apartamentul și o dată o zi când am luat autocarul pentru a pleca în Germania. În perioada 2000 – 2003 am cumpărat trei apartamente în Bacău. Le-am vândut și, în 2003, am cumpărat un apartament în București. Efectiv am locuit în București din 2004 până în 2007 vara. Am închiriat apoi apartamentul contra sumei de 22.000 euro și m-am mutat înapoi în Bacău. Din 2010 m-am mutat din nou în București, unde locuiesc și în prezent.”
„Este un dosar fabricat”
Elena Băbușanu, avocata lui Mereuță, a criticat în termeni duri hotărârea Tribunalului: „Hotărârea nu este motivată. Instanța a preluat din rechizitoriu componentele care au fost convenabile. Nici nu se stabilește clar în hotărâre când s-au desfășurat faptele. E un haos în hotărâre. Nici probele care au fost administrate nu au putut să conducă la stabilirea perioadei când s-au desfășurat faptele. Declarațiile lui Ș. Monica trebuie înlăturate, nu au fost constante și sunt contradictorii. Mihaela A. dă două declarații în fața a două persoane, iar pe declarații, culmea, este aceeași semnătură la ambele persoane și aceleași greșeli gramaticale, iar în instanță Mihaela A. spune că nici nu a dat declarații, că nu a fost audiată și că nu îi cunoaște pe cei doi. Că de fapt a fost audiată în alt dosar, în legătură cu alte persoane. Parchetul trebuia atunci să se sesizeze pe mărturie mincinoasă, dar nu a făcut-o. Este un dosar fabricat, care ar trebui să vă ridice semne de întrebare despre cum a fost lucrat. După moartea lui Damaschin, procurorul a cerut declarația Mihaelei A. dintr-un alt dosar și în baza acesteia s-a făcut acuzația de asociere. Așa se explică de ce dosarul lui Mereuță a fost conexat cu dosarul lui Damaschin.” Și Gabi Viscreanu, avocata lui Claudiu Ciucă, a spus că mare parte din declarațiile victimelor și martorilor îl priveau pe Damaschin (decedat în timpul procesului), că nu sunt probe că victimele au fost constrânse și că unele minore erau de fapt… majore.
Procurorul de ședință a cerut casarea hotărârii Tribunalului prin care s-a schimbat încadrarea juridică pentru Mereuță din trafic de persoane și minori în proxenetism. S-a reamintit că o parte dintre fetele înșelate de cei doi aveau 15-16 ani, că li s-a promis un loc de muncă în București și au ajuns să fie exploatate sexual, că au fost constrânse, șantajate și forțate să rămână în București să se prostitueze.
Lasă un răspuns