Trăim în țara vinovaților fără vină și sub semnul lui „Se mai întâmplă!…”. Sistemul public, cel susținut din contribuțiile noastre, este o zonă în care orice e posibil, fără nicio consecință reală. Anchetele, declanșate pompieristic de funcționari, directori zeloși pe hârtie, nu dovedesc în final nimic. Abuzurile din școli speciale din țară, scoase la lumină recent de jurnaliști, au șocat omul de rând, care, trecând peste bucuria că a fost binecuvântat cu copii sănătoși, a empatizat cu părinții copiilor cu nevoi speciale. Nevoi speciale… Până și sintagma presupune cadre didactice specializate, condiții speciale, o atenție deosebită, un interes aparte, un anumit nivel intelectual. Răspunsul acestor cadre didactice te paralizează: „Se mai întâmplă!…”.
Cazurile de malpraxis au același final. Statul, după ce te pune – pe tine, cel afectat (sau pe rudele celui decedat) – să plătești expertize, raportul necropsiei etc., nu „reușește” să demonstreze vinovăția medicului. Dacă venea cu zece minute mai devreme, dacă bolnavul nu era plimbat de la un etaj la altul, de la o secție la alta, dacă actul medical nu era făcut superficial, dacă aparatura era mai performantă, totul e subiectiv. Dacă nu există dovada incontestabilă că medicul i-a curmat viața pacientului, ne pare rău! Se mai întâmplă!… De vină e sistemul, nu omul din sistem sau de la conducerea lui, aparatul, nu omul care-l folosește sau l-a produs, geamul de pe care s-a aruncat un bolnav psihic sau un copil cu nevoi speciale, nu omul care trebuia să-i protejeze, să ia măsuri de precauție. Moartea unui copil, durerea sfâșietoare a părinților nu poate fi alinată de nicio sumă de bani și nici de vreo pedeapsă drastică, ani grei de închisoare pentru cel vinovat. Dar… un avertisment este forma supremă de dispreț!
Sub umbrela lui „Se mai întâmplă!…” s-au furișat, cu îngăduința statului, și firme private, care au găsit în România locul ideal de a face bani, fără prea multe responsabilități și consecințe. OMV Petrom, cel puțin cei care reprezintă firma în plan local, a reușit să „convingă” patru judecători, unul de la Judecătoria Moinești și alți trei de la Curtea de Apel Bacău, că vinovate pentru explozia din Zemeș sunt alunecările de teren, gazele care au migrat de capul lor, zona predispusă la astfel de fenomene. Poate vântul, poate ploaia… Poate așa a vrut Dumnezeu și, prin urmare, ar trebui pe El să-l chemăm în judecată. OMV Petrom nu a putut anticipa și preveni o eventuală explozie. Apărarea avocaților din București și concluzia instanțelor! Păi, să ne întoarcem în clasa a VII-a, sau poate și mai devreme, să studiem noțiuni elementare despre gaz, foc, explozie etc.
În țări dezvoltate s-au câștigat procese împotriva producătorilor de țigări. La noi, dacă ți-a căzut în cap tencuiala de pe o clădire, de vină e… gravitația! Dacă ți-ai rupt gâtul sau ai făcut accident de circulație din cauza poleiului de pe trotuare/șosele, vinovată e iarna prea aspră. Iar câinii vagabonzi te-au mușcat probabil pe motiv de criză.
Lasă un răspuns