Persecutii iluzorii

Poate ca scandalul provocat si intretinut de presa maghiara in ce priveste statusul social si politic al ceangailor maghiari din judetul nostru s-ar fi oprit aici (desi, tinind seama de evolutia agendei pe aceasta problema, e putin probabil!), daca în disputa n-ar fi intervenit o alta chestiune de mare interes pentru fabricantii de identitate maghiara: obtinerea dreptului de oficiere a slujbelor religioase în asa-zisa limba materna! Situatia de la Nicoresti probeaza ca acesta a fost pretextul utilizat pentru trimbitarea unor iluzorii persecutii ale „ceangailor”: preotul romano-catolic Inocentiu Arcana, din localitate, „a îndraznit” sa ridice unele semne de întrebare privind cursurile de limba maghiara organizate de niste persoane a caror prezenta în zona era discutabila din mai multe privinte: lipsa permisului de sedere pentru partenerul profesoarei Major Emoke, absenta oricaror forme legale de functionare a unui presupus asezamint de învatamint în limba maghiara organizat într-o casa particulara, evitarea unui dialog legitim si obligatoriu cu autoritatile locale etc. Exact aceleasi probleme ca si la Tuta, pe care le-am invocat in precedentul articol, datorate modului tipic de actiune al profesorilor coordonati de Hegyeli Attila, care ignora legile românesti sub imperiul obsesiei ideologice de a face din „ceangai” maghiari cu orice pret!
Imediat ce acest mod abuziv de actiune a fost scos la iveala de preotul paroh din Nicoresti în fata comunitatii pe care o pastoreste, episcopul romano-catolic de Iasi, Petru Gherghel, a primit o scrisoare din partea episcopului reformat Laszlo Tokes, în care era solicitat sa-si precizeze pozitia fata de aceasta situatie. Raspunsul înaltului ierarh catolic a fost pe masura unei institutii ancorate realmente în realitatile locului: în episcopia sa nu exista comunitati de ceangai maghiari! A fost de ajuns pentru ca aparatul propagandistic despre care vorbeau confratii ardeleni sa se inflameze si sa înceapa sa strige ca Episcopia Catolica de Iasi obstructioneaza drepturile identitare ale „ceangailor”. Fiindca reactia nu a fost „corespunzatoare” „abuzurilor” (cui?!) de la Nicoresti, în Ungaria si Transilvania s-a dezlantuit o veritabila canonada jurnalistica. În acest razboi unilateral au fost implicate mijloace disproportionate de presa, daca e sa judecam amploarea reala a problemei. Cu o precizare: nici un articol nu e destinat „beneficiarilor” locali ai acestei politici de „redesteptare în spiritul identitatii maghiare”!
Ma întreb: cind vor înceta asemenea încercari grotesti de manipulare a opiniei publice prin organizarea a tot felul de evenimente dedicate „ceangailor”, de la care lipsesc chiar ceangaii, cum a fost cazul unor recente manifestari organizate la Oradea si Arad? Actiunile anterioare, care nu au fost deloc putine, au demonstrat falsitatea ideilor promovate si puse in practica de catre liderii AMCM, reusind doar sa inflameze starea de spirit a celor din comunitatile locuite de ceangai si sa instaleze suspiciunea, neincrederea si neadevarurile privind adevaratele stari de lucruri. Se pare ca spiritul european nu-si prea gaseste calea spre aceste asezari din cauza barierelor artificiale ridicate de asa-zisii „binevoitori” erijati in „justitiari” ai spiritului maghiaro-ceangaiesc.
Sa incheiem, totusi, aceste constatari, intr-un tonus optimist apelind la vechea zicala: ciinii latra, caravana trece…