Am urmărit direct sau la televizor crâmpeie din campania electorală pentru Parlamentul European. Nu mai departe de sâmbătă, l-am ascultat în Bacău pe europarlamentarul Teodor Stolojan făcându-l „dobitoc” pe omologul său Nigel Farage, după ce britanicul a spus că n-ar vrea să aibă vecini români, din cauza proastei lor reputații. Da, Farage e un anti-european și, la drept vorbind, un dobitoc sinistru, dar trebuie să recunoaștem că, de multe ori, nici nouă nu ne convin vecinii… români (bormașini, grătare pe balcoane, scandaluri, petreceri neanunțate și câte și mai câte). Cu toții avem cunoștințe plecate la muncă în străinătate, știm foarte bine că nu vor să aibă conaționali prin jur și tolerează cel mult rudele. De jenă, de teama să nu-i facă de râs, din experiențele anterioare cu români neserioși, necivilizați, necinstiți, mitocani șamd.
Sunt așa toți românii? Sigur că nu, dar nu ai cum să cunoști omul decât prea târziu, așa că mai bine tai răul din rădăcină: „fără români!”. Pentru noi, de-aici, sună al naibii de rău, dar pentru britanici sună… pe „limba” lor. Sigur, au sărit la gâtul lui Nigel Farage conaționali de-ai lui, care l-au acuzat de discriminare și xenofobie. Inutil, dacă ar fi puși să voteze, nici românii nu l-ar condamna pe un zevzec băștinaș care urăște străinii. „Dă-i în mă-sa, să plece la ei acasă!”
Europa n-a ajuns la un rafinament unitar al civilizației, politicienii extremiști ajung bine-mersi, cu votul populației, în organismele decizionale. Așa cum noi am trimis și tâmpiți în Parlamentul European, de ce n-ar face-o și britanicii? De fapt, dacă ne gândim bine, ei au trimis primii parlamentari cu bujii arse, noi și ungurii am luat exemplul, ca de la un frate mai mare, smardoi de cartier. Americanii nu-s așa, se află chiar la polul opus din punctul ăsta de vedere. Sunt scrupuloși, de-a dreptul exagerați, cu declarațiile discriminatoare. Din ce-am observat eu, extremismul e bine temperat, o declarație din tinerețe te blochează din ascensiune în plină maturitate. Legat de americani, am o curiozitate: dacă o persoană de culoare e „afro-american”, cum e o altă persoană, de aceeași culoare, dar venită din Europa? Cum e „politicaly correct” să-i spună?
Americanii au rezolvat cumva problema discriminării, ba au trecut în partea aialaltă, mistică, dar ce fac europenii? Nimic! Așa-numita corectitudine politică e prost interpretată, am pus căruța înaintea boilor, am semnat inutile tratate de pace fiecare cu vecinii lui, fără să scriem, mai întâi, tratatele de ură. Mi se pare mai important să știm exact cine ce are cu altă nație, de unde vine problema, că nu poate fi vorba numai de teritorialitate. Abia după ce am fi știut ce ne reproșăm reciproc, am fi putut trage linie de împăcare.
Mă puteți citi și pe blog.
Nigel Farage,Churchill si Margaret Thatcher si altii au avut un discurs puternic si vor avea in continuare. Daca din nefericire tiganii din Bulgaria si de la noi ne-au facut de ras nu e vina britanicilor pentru asta.
Ei se apara asa cum ar face-o oricine pentru interesele tarii lui
Dl Stolojan ar fi bine sa isi vada de marile lui realizari alaturi de PDL incepe parca sa sune ca un om frustrat si introvertit care a pierdut demnitatea si incepe sa critice pe altii ca sa isi ridice statutul sau in ochii prostilor
Nici noua nu ne-ar conveni sa avem imigranti din tarile africane sau asiatice asa ca e perfect de inteles punctul de vedere al lui Nigel Farage.
Problema la noi e ca noi avem numai euro-entuziasti si niciun euro sceptic ceea ce e destul de ciudat si da de gandit. Sa fie clasa politica a noastra chiar aservita complet Bruxelles-ului?