Investitiile pe piata futures devin, tot mai mult, o oportunitate la vreme de criza. Un demers educational sustinut de purtatorul de cuvint al Bursei Monetar-Financiare si de Marfuri de la Sibiu – Sibex, Decebal N. Todarita, explica aceasta pentru incepatori, desi strategiile prezentate nu reprezinta sfaturi de investitie. Responsabilitatea aplicarii lor apartine doar investitorilor. Astazi, despre Istoricul tranzactionarii de optiuni.
Optiunea este un contract de vinzare-cumparare între doua parti, care da cumparatorului dreptul, dar nu si obligatia, de a cumpara sau a vinde o anumita cantitate de marfuri, valute, valori mobiliare sau instrumente financiare la un pret prestabilit numit pret de exercitare, pentru care plateste vinzatorului contractului un pret denumit prima.
Tranzactiile cu optiuni au aparut din cele mai vechi timpuri, pentru a raspunde necesitatilor investitionale tot mai complexe si diversificate ale agentilor economici. Atestarile despre astfel de instrumente merg pina în anul 3500 î.C., cind fenicienii si romanii foloseau contracte cu termeni similari celor ai optiunilor de astazi cu privire la bunurile transportate pe navele lor comerciale
Una dintre primele atestari ale optiunilor se regaseste în Grecia Antica, datind din vremea filosofului Thales. Folosind cunostintele lui de astrologie, Thales a previzionat într-un an o recolta bogata de masline în primavara urmatoare. Cum, în general, existau din partea fermierilor putine cereri de închiriere a preselor de masline în timpul iernii, Thales a negociat în iarna preturile preselor pentru primavara urmatoare. Previziunea lui Thales a fost corecta si el a fost în masura sa închirieze dreptul de folosire al preselor de masline la un pret ridicat, obtinind un profit considerabil.
Cel mai cunoscut exemplu cu semnificatie istorica privind optiunile a avut loc în Olanda în timpul erei lalelelor, din secolul al XVII-lea. În acea perioada, contractele pe bulbi de lalea erau intens tranzactionate de dealeri si fermieri. De exemplu, un exportator de bulbi de lalele se putea proteja împotriva pierderii marfii pe timpul transportului prin intermediul unei optiuni de cumparare de la un producator a unei cantitati de bulbi echivalenta cu cea expediata, la un anumit pret. Astfel, exportatorul cumparator putea înlocui marfa daca aceasta se deprecia sau se distrugea pe timpul transportului ori putea sa renunte la acest drept daca marfa ajungea în buna stare la destinatie. (Petru DONE)
Lasă un răspuns