Sate izolate de indiferența autorităților
Stimată redacție a Ziarului de Bacău,
Locuitorii satelor Căiuți și Mărcești, comuna Căiuți, vă roagă frumos să publicați în acest ziar cele de mai jos, pentru a sensibiliza Consiliul Județean și Prefectura Bacău, dar și conducerea Primăriei Căiuți în soluționarea celor perezentate:
În județul Bacău sînt multe sate izolate datorită drumurilor impracticabile ori foarte dificile din cauza distanțelor mari și foarte mari care le despart de șoselele naționale, de satele-reședință de comună. Un astfel de exemplu îl constituie și satul Mărcești, din comuna Căiuți, situat la patru kilometri de șoseaua Adjud-Onești, pe DC 117. Acest drum comunal are o lungime totală de cinci km, din care 0,9 km pe raza satului Căiuți, 2,2 km între satele Căiuți și Mărcești (punctul Podei), 1,9 km pe raza satului Mărcești, pînă la ultima casă din celălalt capăt al așezării. Acest drum leagă ambele sate, Căiuți și Mărcești, prin punctul Podei, imediat ce trece de biserica ortodoxă din Căiuți (0,1 – 0,2 km amonte de biserică). Dacă pe raza satului Căiuți (0,9 km) se poate circula cît de cît cu autovehiculele și cu atelajele, în bune condiții, deși drumul nu este asfaltat, imediat după trecerea de biserică, la ieșirea din Căiuți spre Mărcești (km 1), pe o distanță de patru km, pînă la capătul Mărceștiului, drumul este impracticabil, căci pe toată lățimea și lungimea acestuia predomină noroiul, hîrtoapele, bălțile, iar cînd plouă mult sau torențial ori cînd se topesc zăpezile, apele provenite din aceste surse, ca și cele din precipitații curg pe tot drumul datorită lipsei șanțurilor de scurgere, încît pînă și pentru un navetist simplu circulația devine foarte dificilă. Practic, devine imposibilă. Acestor disfuncționalități li se adaugă riscul producerii unor alunecări de teren ce ar izola complet cele două localități. De asemenea, de-a lungul drumului predomină un aspect dezolant, priveliștea fiind alcătuită din gunoaie, bălării, mărăcini. În satul Mărcești nu sînt mai mult de 50 – 60 de locuințe, există o școală generală cu clasele I-IV, degradată fizic și prost gospodărită, un post public de telefon. Singurul nostru noroc este acela că satul a fost electrificat, fapt ce ne face să suportăm, cum-necum, mizeria și celelalte dificultăți, cum ar fi inexistența unui magazin din care să ne cumpărăm mărfurile de trebuință zilnică, trebuind astfel să facem naveta în centrul comunei Căiuți sau la Onești.
Nu avem nici măcar o cutie poștală publică, nu mai zic de un teren de sport. În caz de incendii, inundații sau înzăpeziri, de boală sau nașteri, riscăm să murim cu zile, fiindcă nici o mașină nu poate intra la urgențe. La rîndul lor, navetiștii sînt nevoiți să parcurgă, zilnic, pe jos, cîte 10 -12 kilometri pentru a ajunge la cursele de autobuze sau pînă la stația CFR. Se înțelege că naveta devine extrem de dificilă, dacă nu imposibilă în cazul unor fenomene naturale și calamități. De asemenea, în caz de secetă sau căldură excesivă, din cauza cărora se pot declanșa incendii, mașinile de pompieri nu au nici o posibilitate de a interveni.
Toți primarii pe care i-am votat pînă acum ne-au promis că lucrurile se vor rezolva, dar timpul trece și promisiunile se uită, iar noi, locuitorii din Mărcești devenim interesanți și importanți doar din patru în patru ani, înainte de alegeri. În disperare de cauză, mulți dintre consăteni s-au mutat în alte localități: la Căiuți, Gîrbovana, Vrînceni, Popeni pentru a scăpa de coșmar. Iată ce propunem pentru stoparea fenomenului de depopulare a satului și pentru asigurarea unor condiții minime de trai celor care încă nu ne-am părăsit vetrele: modernizarea, pietruirea, reabilitarea și asfaltarea drumului comunal Căiuți – Mărcești, în lungime totală de 5 km, prin punctul Podei, finanțarea lucrării urmînd să se facă astfel: 50 la sută din fonduri SAPARD, 10 la sută din fonduri BEI, 10 la sută din fonduri ISPA, 10 la sută din fonduri PHARE, cîte 5 la sută din fonduri provenind de la Guvernul României, Consiliul Județean și Prefectura Bacău, respectiv Primăria comunei Căiuți. De asemenea, lucrările să se execute în regim de urgență, să se instaleze borne kilometrice și indicatoare de localități. Vă rugăm să ne publicați această scrisoare cuvînt cu cuvînt, începînd cu titlul, chiar dacă necesită 1 – 1,5 pagini (doar odată o publicați), căci și aici sînt cititori fideli ai Ziarului de Bacău, ca în orice altă zonă a județului. Vă mulțumim.
Nota red.: După cum vedeți, am dat curs rugăminții dumneavoastră și am publicat scrisoarea. Nu integral, „cuvînt cu cuvînt”, deoarece sînt multe repetiții și detalii nesemnificative. Dar, după cum puteți constata, am redat esențialul în pasajele preluate, fără a se afecta în vreun fel conținutul. Vă mai asigurăm că doleanțele exprimate ne interesează și pe noi, drept pentru care vorm urmări modul cum instituțiile nominalizate se vor ocupa, măcar de acum încolo, de rezolvările pe care le solicitați. Cu simpatie și sprijin din partea noastră, sperăm s-auzim numai de bine. ZIARUL de BACĂU.
Lasă un răspuns