Și-au făcut ochi dulci în urmă cu nouă ani. Au mers însă pe drumuri separate, deși, ca într-o adevărată poveste de iubire, sufletele lor fremătau unul pentru celălalt sub același univers. Nu le-a fost dat să se întâlnească însă. El, din tânărul timid, care abia își asigura veniturile făcând traducerile meciurilor de fotbal, din italiană, s-a ambiționat și și-a zis: „vei fi a mea!”. Ea, răbdătoare, l-a așteptat țesând de zor în noianul de hârtii, doar doar găsind ceva ce să îi aducă sub aceeași stea.
El a urcat încet-încet pe treptele evoluției personale. A ales urcușul cel mai ușor al devenirii și împlinirii ca om: politica și administrația. Bărbat de carieră nu și-a oferit inima nimănui. Unicul lui scop a fost să o găsească pe ea, să îi spună cât de mult i-a lipsit și cât o adoră.
Pentru ea a construit o vilă, să o poată aștepta așa cum se cuvine, confort de cinci stele. Pentru ea a adunat ceasuri de aur, terenuri, spații comerciale, clădiri de birouri și câte se mai pot strânge la casa unui om gospodar.
Tot pentru ea a concesionat un aeroport în speranța că într-o bună zi se vor îmbrățișa la scara avionului sau pe pistă. Ar fi acceptat-o chiar și săracă lipită pământului, cu datorii la bancă pentru un Logan, cu o leafă infimă de bugetar sau coborând dintr-o cursă low-cost, adusă pe aeroportul concesionat, de Blue Air.
În clipele lui de romatism nu își imagina decât că îi rășchira părul mătăsos printre degete, lăsând la o parte tot ce agonisese, doar ei doi, pe nisipul fierbinte, de la mare. Norocul nu i-a surâs!
În anii care au trecut a încercat să o găsească el. A bătut lumea în lung și în lat: cu avionul, alergând sau cu bicicleta. A bătut îndepărtata Africă de Sud, căutând-o printre pinguinii Spheniscus demersus. Apoi a dat fuga din Brazilia până în Argentina, din Peru până în Ecuador, prin pădurea amazoniană sau pe stadioane. Și-a încercat apoi norocul în Europa, lâsând în urmă Parisul, Bruxelles-ul, dar ghinion curat. Când el avea senzația că se apropie mai mult de ea, distanța dintre ei se mărea. Treptat a început să își umple mintea cu altceva, ca să uite.
Când nu mai avea nicio speranță a venit, însă, ea. Sătulă de atâta așteptare s-a dus direct la ușa lui. L-a luat de mână și împreună au ieșit în lume. A vrut să îi vadă biroul unde a așteptat-o atât amar de vreme, a vrut să îi cunoască colegii și colaboratorii. Intempestiv, a intrat în viața lui bulversându-i tot universul. Ea și-a dat seama și l-a lăsat însă să se gândească dacă a fost într-adevăr dragoste la prima vedere, perpetuă în timp, sau dacă fiecare secundă le-a erodat povestea de iubire. Dacă el se va decide, ea îl va aștepta și i-a promis că, așa cum l-a găsit odată, se va reîntoarce să îl ducă să își legalizeze iubirea, cu „martori”, în fața legii sau, dacă iubirea s-a stins, îl va lăsa pe drumul lui.
Lasă un răspuns