Tristeţe compensatorie

Meciul s-a disputat cu toatǎ lumea comentând iminenta desfiinţare a echipei din Constanţa. Iar Ştiinţa n-a dovedit cǎ poate umple golul valoric lǎsat de campioanǎ.

Echipa noastrǎ a fost condusǎ aproape tot timpul şi nu merita Supercupa. Am vǎzut un meci slab, cu greşeli de ambele pǎrţi, dar mai multe de partea bǎcǎuanǎ. Acel sutǎ la sutǎ, pe care se angajau vicecampionii sǎ-l dea pe teren, o fi fost, dar n-a avut efect pe tabela de scor. Si tractoarele muncesc, însǎ nu dau goluri. Cam ca Tokic, dacǎ e sǎ dau doar un exemplu. E clar, Ştiinţa mai are mult de lucru pentru omogenizare şi nici lotul, în ansamblul sǎu, nu este unul strǎlucit. Putem întelege aceste lucruri, dar gustul amar rǎmâne.

Dacǎ am fost departe de a învinge o echipǎ a Constanţei fǎrǎ cei mai buni jucǎtori ai sǎi, e clar cǎ trebuie sǎ ţinem gura închisǎ, sǎ nu emitem pretenţii la campionat sau Cupǎ. Ori, mǎcar, dacǎ HCM se va desfiinţa, sǎ nu ne bucurǎm de un eventual trofeu în 2015. Dar aici e reversul local trist: dacǎ nu eşti primul, meriţi sǎ mori prin tǎierea finanţǎrii? Sǎ sperǎm cǎ decidenţii în privinţa Stiintei nu vor hotǎrî aşa.

Tristeţea noastrǎ, dublatǎ de  îngrijorarea pentru viitor, îşi au însǎ o compensare prin “victoria celui sǎrac”. Constanţa a arǎtat cǎ se poate muri frumos, luptând pentru principii şi pentru stima de sine, nu pentru avere. Mǎcar atât sǎ câştigǎm din aceastǎ dezamǎgire pe care ne-a provocat-o Ştiinţa. Iar în continuare, sǎ urmǎrim mai optimişti campionatul.

P.S.: HCM Constanţa a folosit în acest meci un jucǎtor fǎrǎ drept de joc. Regulmentul spune cǎ ar trebui sǎ piardǎ meciul la masa verde. Dar ar fi ca şi cum l-ai blama pe un condamnat la moarte cǎ şi-a aprins o ultimǎ ţigarǎ, iar judecǎtorul şi cǎlǎul sunt nefumǎtori.