Pomenirea Sfinților Mucenici Manuil, Savel și Ismail
Acești trei frați erau din Persia. Tatăl lor era păgîn, iar mama lor creștină și, ca o adevărată mamă, i-a crescut în frica lui Dumnezeu. La vremea rînduită, cei trei au fost numărați în armata persană, unde slujeau cu trupul împăratului Persiei, iar cu duhul, Împăratului ceresc.
Într-o zi, ei au fost trimiși la Iulian Apostatul, în calitate de soli de pace. Iulian făcea un mare praznic în cinstea zeilor și i-a primit cu cinste. Însă, auzind că sînt creștini, s-a mîniat și a poruncit să-i arunce în temniță, amînînd judecata lor pînă după serbare. A doua zi, păgînul împărat roman i-a întrebat ce fel de unire și prietenie doresc, dacă nu au voit să cinstească pe zei. Sfinții i-au răspuns că au fost trimiși pentru a încheia un tratat de pace și nu pentru credința în zei, mărturisindu-i lui Iulian că ei îi consideră nebuni pe cei care în loc de Dumnezeul cel viu își fac idoli neînsuflețiți.
Atunci, judecătorul a poruncit să fie bătuți și pătrunși cu piroane la glezne și arși la subțiori cu făclii. Apoi, văzînd romanii că ei nu vor să aducă jertfe zeilor, li s-au bătut piroane pe spate și prin cap, după care au fost înfășurați în trestii ascuțite. Cei trei Sfinți au fost duși la zidul dinspre Tracia, căruia i se mai spunea și zidul lui Constantin, unde li s-au tăiat capetele. Auzind de uciderea solilor săi, împăratul perșilor a venit cu oștirea sa la hotarele împărăției romanilor și, avînd biruință, a sfărîmat puterea lui Iulian, care a și fost ucis în luptă. (C.GHERASIM)
Lasă un răspuns