• cazurile copiilor abandonați dau mare bătaie de cap autorităților • deși lunar sînt părăsiți în spital cel puțin 4-5 copii, practica a demonstrat că aceștia stau internați foarte mult pentru că autoritățile nu știu ce au de făcut
Cazurile copiilor abandonați au devenit o realitate cruntă în ultimii ani. Nivelul de trai scăzut sau foarte scăzut al multor familii, la care se adaugă numărul mare de copiii pe care îi au acasă sau iresponsabilitatea unora dintre părinți reprezintă principalele motive pentru care copiii ajung să fie abandonați. Dacă în urmă cu patru – cinci ani părinții își lăsau copiii la ghenele de gunoi, pe bancă, prin parc, sau la ușile unor oameni de bună credință, în ultimii ani moda abandonului s-a schimbat, iar astfel de situații apar mai rar. Mamele renunță la copii mult mai ușor, fugind din maternitate imediat după ce nasc sau părăsindu-i în secțiile de pediatrie ori recuperare nutrițională ale spitalelor. În acest fel, femeile care renunță la bebelușii cărora le-au dat viață au garanția că ai lor copii sînt bine îngrijiți, iar riscul de a ajunge pe mînă unor persoane rău intenționate iese din calcul.
Problema este că, de foarte multe ori, copiii abandonați ajung să stea foarte mult timp în spital sau în alte instituții de ocrotire pentru că autoritățile care au atribuții în rezolvarea acestor cazuri nu se înțeleg între ele. Deși a devenit o practivă frecventă în ultimii ani, abandonul copiilor reprezintă, de cele mai multe ori, un subiect greu de rezolvat, care depășește pofta de muncă a funcționarilor băcăuani. Practica a demonstrat că, în mod frecvent, copiii rămîn internați în spital mult mai mult timp decît ar fi necesar din cauza schimbării foarte frecvente a legislației, precum și a delăsării unora dintre funcționari, la care se adaugă lipsa de cooperare sau chiar orgolii funcționărești nejustificate. În aceste condiții, nu este de mirare de ce cazurile de copii abandonați sau aflați în dificultate devin subiecte care țin luni de zile capul de afiș în presa băcăuană.
Legea 119/1996 referitoare la actele de stare civilă stipulează, în cazul copiilor abandonați în spital, că reprezentanții unității sanitare au obligația de a sesiza poliția în termen de 24 de ore de la constatarea acestui fapt. Articolul 23, aliniatul 2 al aceluiași act normativ mai stipulează că dacă în termen de 30 de zile identitatea mamei nu a fost stabilită, întocmirea actului de naștere se va face în baza certificatului constatator al nașterii și a procesului verbal încheiat de poliție, de conducătorul unității sanitare și de reprezentantul autorității administrației publice căruia îi revine și obligația de a face declarația de înregistrare a nașterii. Că între cele trei instituții care ar trebui să se implice colaborarea lasă de dorit o devedește cazul micuței Alexia, care mai bine de un an a stat internată în secțiile de spital, fără identitate, întrucît la dosar lipsea o hîrtie constatatoare.
Protecția socială la sate este făcută de lucrători agricoli sau contabili
Obligativitatea rezolvării în comunitate a cazurilor copiilor care provin din familii în dificultate sau a copiilor abandonați prin spitale i-a luat oarecum prin surprindere pe reprezentanții autorităților locale. Fără o experiență prea mare în acest domeniu, fără specialiști care să se ocupe în mod expres de această activitate, primarii din mediul rural nu au văzut în postul de asistent social decît încă un funcționar care trebuie angajat, fără a se gîndi va eficiența muncii lui. În foarte multe situații, pentru că bugetele nu permiteau angajarea unei noi persoane care să facă anchetele sociale și să urmărească îndeaproape cazurile, în locul referenților sociali au fost numiți contabilii sau lucrătorii agricoli de la primării. Responsabilitatea de a se implica în luarea deciziilor de protecție a familiilor sau copiilor care nu reușeau să se descurce prin propriile forțe a fost doar foarte rar îndeplinită. Mai curînd, referenții sociali ai primăriilor de la sate s-au ocupat de măsurători ale pămîntului, pentru repartizarea titlurilor de proprietate, sau de orice alte activități care nu aveau legătură cu asistența socială a comunității. „Pînă de curînd, Protecția Copilului mergea în toate localitățile, indiferent de situație, și făcea anchetele sociale care sînt determinante în situația copiilor în dificultate. În ultima perioadă, însă, bugetul s-a restrîns și nu ne mai putem permite să mergem pentru absolut orice caz în județ, să constatăm situația în teren”, spun reprezentanții DGPC Bacău. Reprezentanții DGPC mai spun că acest lucru are ca efect numărul din ce în ce mai mare de cazuri rămase nesoluționate.
Marea problemă care nu poate fi soluționată o constituie imposibilitatea forurilor județene de a lua atitudine față de lipsa de reacție a comunităților locale la cazurile copiilor în dificultate. „Cum putem noi să chemăm primarii pentru a le solicita implicarea în problemele care ne interesează dacă ei au autonomie locală? – se întreabă retoric șefii protecției copilului. Putem, eventual, să solicităm sprijinul Consiliului Județean, lucru pe care deja l-am făcut. Invariabil, răspunsul este că primăriile nu au bani, situație în care mai nimeni nu are ce să facă”, spun șefii Protecției Copilului.
Nici în cazul primăriilor din orașe lucrurile nu stau mai bine. „În cadrul Serviciului de Asistență Socială avem angajați cinci asistenți sociali. Comparativ cu necesitățile, numărul este, într-adevăr, mic, însă acesta este numărul de angajați pe care ni-l permite legea”, ne-a declarat Dumitru Popa, secretarul Primăriei municipiului Bacău.
Poliția face și ea ce poate, dar nu poate găsi mamele ascunse în gaură de șarpe
O altă instituție cu atribuții în rezolvarea cazurilor copiilor abandonați este Poliția. La sesizarea cadrelor medicale din maternitate, pediatrie sau a altor persoane, în situațiile copiilor găsiți, polițiștii au obligația de a face verificări pentru identificarea mamelor fugare. „De foarte multe ori, cercetările sînt îngreunate de faptul că femeile dau date de identificare false sau adrese la care nu au stat niciodată. Plecînd de la aceste situații, este foarte dificil de stabilit identitatea mamelor”, ne-a declarat subcomisar Valerica Manole, subcomisar în cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Bacău. Pentru rezolvarea cazurilor în care li se solicită ajutorul, Poliția are un Compartimet de Minori.
Lasă un răspuns