Împletitul coșurilor, o tradiție pe cale de dispariție
• mulți dintre bătrîni s-au îndeletnicit toată viața cu olăritul sau împletitul coșurilor din alun • cei mai mulți meșteri spun că tradiția va fi îngropată odată cu ei, pentru că tinerii nu au fost pasionați să învețe tainele acestei arte
În contexul informatizării „agresive” a școlilor din mediu rural și a atracției computerului asupra micuților elevi din sate, oamenii încearcă să mențină vie o parte dintre meșteșugurile populare tradiționale. Asta deși mulți dintre ei au conștiința că pasiuni precum olăritul, țesutul, împletitul din alun sau răchită se vor îngropa împreună cu ei, copiii din mediul rural fiind atrași mai mult de calculatoare, televizune și altele de genul acesta.
Comuna Oituz este recunoscută pentru meșterii olari și maeștrii împletitorii de coșuri, care se încăpățînează să păstreze tradițiile moștenite de veacuri. Constantin Ion Anoca este unul dintre meșterii populari băcăuani pasionat de împletirea coșurilor din alun. Pensionat, după ce o viață întreagă a muncit în slujba statului, Constantin Anoca își dedică, din cînd în cînd, o zi și pasiunii pe care a moștenit-o de la părintele său. „Primul coș l-am împletit cînd aveam nouă ani. Nu prea știam despre ce este vorba, însă am vrut să-l ajut pe tata. M-am dus la pădure și am pregătit materialul necesar pentru coșuri. Adică am adus nuiele de alun, le-am cojit și le-am aranjat”, ne-a povestit el.
Fără a se gîndi la vreun eventual cîștig material, Constantin Anoca se apleacă cu plăcere asupra lemnului de alun, care, în mîinile lui, capată valoare de obiect popular necesar oricărei gospodării. „Am fost mare amator de coșuri încă din copilărie, iar tata le-a făcut tot din pasiune. N-am cîștigat niciodată bani din asta și nici nu m-a interesat”, ne-a povestit meșterul.
Pasiunea, pentru că de o meserie în toată puterea cuvîntului nu poate fi vorba, necesită multă răbdare și atenție. „Într-o zi bună reușesc să fac aproximativ două coșuri, luînd totul de la zero. Adică să iau lemnele din pădure, să le curăț, să le tai fîșii și apoi să le împletesc. E greu și trebuie să ai multă răbdare, pentru că altfel poți strica foarte ușor propria ta muncă. Dacă te enervezi că nu-ți iese ceva cum trebuie, te ridici de pe scaun, te plimbi puțin și apoi te întorci”, ne-a mărturisit Constantin Anoca cum face el cînd nu e foarte inspirat. Cu oarecare regret, Constantin Anoca spune că nici unul dintre cei cinci copii ai săi nu a fost interesat să preia pasiunea tatălui său. „Am încercat să-i atrag, dar nu au răbdare. Copii de azi sînt mai agitați decît eram noi. Nu știu de ce, dar noi eram mai indulgenți, pe cînd cei de azi…”, spune el oftînd.
Coșurile împletite de Constantin Anoca nu sînt extraordinare. Dimpotrivă. Sînt simple și tocmai acest lucru te farmecă. Și poartă între fîșiile de alun multă pasiune, răbdare și veacuri de tradiție. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns