«Luările noastre de poziţie de la această tribună aduc în atenţie multe probleme reale, de ordin general sau ale comunităţilor care ne-au desemnat să le reprezentăm în Parlamentul României, dar şi multe dispute închipuite, care alimentează starea generală de ruptură din societatea românească.
Am tot mai mult sentimentul că nu reuşim să ne concentrăm pe problemele cu adevărat esenţiale, pe chestiunile care nu înseamnă doar prezentul, ci viitorul acestei naţiuni.
Ar trebui să lăsăm deoparte chestiunile politicianiste şi să ne concentrăm, cred eu, pe una dintre problemele majore – educaţia. Aceasta ar trebui să reprezinte prioritatea noastră naţională! Iar rezultatele recente de la Evaluarea Naţională sunt de natură să ne ridice o îngrijorare reală, dacă ne pasă de ziua de astăzi, dar şi de cea de mâine. Din 150.603 absolvenţi de gimnaziu, doar 142.847 s-au prezentat la examenul de capacitate.
Pe fondul sărăciei, în lipsa susţinerii familiilor din care provin şi, probabil, prin neimplicarea celor de la catedră şi a reprezentanţilor comunităţilor locale, restul au abandonat de la o vârstă foarte fragedă speranţa că pot avea un viitor, o şansă, o meserie care să le aducă demnitate şi bunăstare.
Cifrele sunt, însă, şi mai îngrijorătoare, dacă ne uităm că 73,5% dintre elevii participanţi la Evaluarea Naţională au medii peste 5 (cinci), comparativ cu 76,9%, anul trecut. Când constaţi că 38,7% dintre candidaţi nu au obţinut nota 5 la matematică şi că 17% dintre absolvenţii de opt clase nu au reuşit să treacă de aceeaşi barieră a notei 5 la Limba şi literatura română, nu ai cum să stai liniştit, nu ai cum să asişti impasibil la decăderea educaţiei, care te duce cu gândul la viitorul şi mai sumbru al societăţii româneşti de peste 5, 10 sau 15 ani!
Vă întreb şi mă întreb: ce mai înseamnă şcoala românească astăzi? Care este ţinta ei educaţională? Care este produsul şcolii româneşti? Ne mândrim cu olimpicii, cu elevii care fac performanţă, dar ei sunt puţini, ei sunt, dacă vreţi, o elită. Este generatoare de speranţă elita. Dar ce se întâmplă, însă, cu marea masă? Cu media copiilor şi tinerilor români? Pentru ce sunt ei pregătiţi? Ce abilităţi, ce talente le sunt dezvoltate? Ce perspective le creează şcoala? Ne plângem de lipsa forţei de muncă, dar ce facem pentru ca şcoala românească să formeze oameni care să vorbească corect româneşte, care să ştie să socotească, care să facă faţă unor provocări? Ce facem pentru ca şcoala să adapteze profilurile sale nevoilor reale ale economiei româneşti? Ce facem pentru ca şcoala să nu mai creeze pe bandă analfabeţi funcţionali?
Consider că, în acest an centenar în care spiritul românesc este atât de divizat, poate ar trebui să ne trezim, să ne aşezăm toţi la aceeaşi masă, la aceeaşi dezbatere esenţială, în care să găsim rezolvarea, calea, viitorul!»
-sursa: declarație politică a deputatei PNL Bacău, Tudorița Lungu.
Sigur, așa da! Lăsând deoparte politica lui „sparge capul” partidului opozant, fie el la guvernare sau nu, și ocupându-ne de problemele reale ale societății românești (cele demografice, infrastructură, educație, sănătate), doar așa dovediți că sunteți un om politic responsabil. V-am criticat când a fost cazul, constructiv cred eu, dar acum sunt în asentimentul Dumneavoastră. Sunt multe de făcut, ne trebuie puțină dorință și… să trecem de la vorbe la fapte! Mult succes și, rețineți, lumea așteaptă și fapte, că de vorbe…
Doamna sa ne spuna ce a construit ea pentru a le fi bine absolventilor, dascalilor….bacauanilor! Pe fundul ei se scurg din bugetul de stat foarte multi bani… si asteapta ca un profesor care are 1500 lei leafa, face naveta si plateste chirie…sa fie responsabil?